Preşedintele Băsescu vrea să se întoarcă la Legea Năstase
Pe preşedintele nostru suspendat „de facto”, dar nu şi „de iure” parcă l-au apucat pandaliile. Iese zilnic la oră fixă, precum cucul din pendulă, „şi dăi şi dăi, şi luptă şi luptă” cu „bebeluşii” din fruntea USL, Antonescu şi Ponta.
Ultimele motive de scandal au fost cel puţin până marţi seara, „amestecul în treburile justiţiei” şi „respectarea pactului de coabitare”. Deşi, fie vorba-ntre noi nu poţi invoca Justiţia când vorbeşti de procurori, pentru că chiar dacă sunt magistraţi nu ei decid ce e adevărat şi ce nu, într-o cauză, aşa cum nu hotărăsc nici vinovăţiile şi doar propun pedepsele, judecătorii instanţelor fiind cei care decid.
Dar pentru Traian Băsescu Justiţia română înseamnă doar copiii lui de suflet, procurorii. Despre instanţe, nu mai departe decât acum vreo doi ani spunea: „Instanţele de judecată sunt cel mai puternic pilon de decredibilizare a României”. Aţi auzit vreodată vreun atac mai dur la adresa judecătorilor, care îndrăzniseră să dea dreptate celor care contestaseră în instanţă tăierea salariilor iar magistraţii deciseseră că Executivul trebuie să le dea banii înapoi. Înfuriat s-a răţoit la judecători chiar în Palatul Justiţiei, cu ocazia unui simpozion: „Poate mâine, poimâine veţi stabili prin hotărâri judecătoreşti cine este preşedintele României, uitând că tot nişte judecători, e adevărat, de la Curtea Constituţională l-au menţinut la Cotroceni, în ciuda votului popular.
Şi tot în aceste seri deloc magice, preşedintele ne-a mai demonstrat că îşi merită numele de „răzGândacul naţional, şi nu o dată, ci în câteva rânduri.
Iată ce spunea Traian Băsescu despre cel pe care-l apără acum, procurorul Papici tot într-un puseu de nervozitate: „…Am văzut reprodusă în presă o discuţie dintre doi procurori DNA şi un procuror, când practic îl şantajau. Dacă în practica procurorilor e cumva şantajul, mă tem că suntem departe de a avea nişte procurori care lucrează cu mijloace democratice.
Iar despre procurorii care arestează oameni nevinovaţi şi le distrug carierele spunea că „…asta mă îndreaptă tot mai puternic să discut cu majoritatea parlamentară să nu oprim răspunderea magistraţilor la răspunderea disciplinară. Cum tu distrugi cariera unui nevinovat, aşa şi cariera ta trebuie să se…” Ce-o fi vrut preşedintele să spună în continuare? Să se încheie, să se termine? Oricum nu era de bine.
După ce a felicitat luni seara CSM-ul că „i-a reperat onoarea” lui dom’ Papici, după ce acelaşi CSM l-a acuzat că s-a amestecat în schimbarea procurorilor, telefonându-i procurorului general Niţu, Traian Băsescu a întors din nou foaia marţi seara.
Şi aflat într-un moment de mare nervozitate a atins culmea ipocriziei şi a răzgândelii în ceea ce priveşte justiţia. A spus că a cerut şi cere cu tărie ca procurorii să nu mai fie propuşi de ministrul Justiţiei, ci de CSM, urmând ca preşedintele să-i numească prin decret. O propunere necesară şi judicioasă, care ar rupe orice legătură a procuraturii cu politicul, pentru orice observator care n-a trăit în ultimii 10 ani în România.
Pentru că noi, care ne mâncăm amarul pe plaiurile mioritice ştim, sau ar trebui să ştim, că legea 303/2004, tocmai aceste lucruri le prevedea. CSM propunea, preşedintele numea sau putea refuza, motivat, o singură dată, CSM putea reveni motivat, cu aceeaşi propunere, iar preşedintele era obligat să accepte.
Dar în 2005, sub înţeleapta oblăduire a somnului preşedinte, Monica Macovei schimbă legea. CSM e scos din joc, avizul său fiind doar consultativ, iar ministrul şi preşedintele pot face cum vor jocurile.
Iar dacă marii procurori, de la Înalta Curte de Casaţie, DNA şi DIICOT aveau un mandat de 5 ani, care nu putea fi înnoit, în legea Monicăi Macovei se reduce vechimea de la 18 la 10 ani, iar mandatul se reduce la 3 ani, dar poate fi reînnoit dacă omul „corespundea aşteptărilor”. Başca delegările, care puteau prelungi mandatul.
Aşa că domnul preşedinte să nu mai umble cu cioara vopsită şi să recunoască faptul că „legea Macovei” era bună când deţinea toate pârghiile puterii şi acum i s-ar potrivi mai bine legea fostului vecin, Năstase.
Iar cu pactul de coabitare s-o lase mai moale, că nu de o criză politică majoră avem nevoie în prag de iarnă. Sau ca să-l parafrazăm nu e bine să vă certaţi toată ziua cu Ponta, domnu’ preşedinte, nu e bine!
Şt. B.
Despre autor
