PNL la răscruce

Premierul Florin Cîțu și președintele în exercițiu al PNL, Ludovic Orban, au făcut din lupta lor disperată pentru șefia partidului un „război civil”, absurd, care a paralizat Guvernul și a divizat partidul înainte de a se fi finalizat măcar una din reformele promise. În locul unei dezbateri de idei, cei doi ne-au oferit un festival al acuzațiilor reciproce și al reproșurilor, mai mult sau mai puțin fondate. Iar la războiul din PNL s-au adăugat neînțelegerile din coaliție, care au aruncat România într-o criză politică, suprapusă nefericit crizelor economică și de sănătate preexistente.

Congresul de azi al liberalilor pune capăt acestei campanii, pe cât de lungă, tot pe atât de păguboasă, din păcate, nu doar pentru liberali. Dar va pune capăt și problemelor pe care le-a generat?

Se pare că nu, atâta vreme cât președintele Iohannis a găsit de cuviință să se implice direct, asumându-și un rol pe care legea fundamentală, Constituția, nu i-l consacră, acela de agent electoral al premierului Cîțu. Conform declarațiilor de la New York, președintele devine parte a „echipei câștigătoare” și, pentru ca tacâmul să fie complet, va participa la „lucrările” congresului liberal.

Această atitudine vine în totală contradicție cu ceea ce Klaus Iohannis spunea nu mai departe de luna aprilie a acestui an: „Președintele României nu este membru de partid, ca atare n-are căderea să se exprime asupra unor proceduri din interiorul partidelor politice”.

Acum, orbit de ideea unei majorități prezidențiale, Klaus Iohannis nu mai realizează că partizanatul său fățiș a condus nu numai la scindarea dramatică a PNL, dar și la succesiunea de crize din Parlament, care au făcut imposibilă coabitarea cu USR-PLUS, a liberalilor, finalizată prin spargerea coaliției. Susținerea totală și necondiționată a lui Cîțu îl lasă pe Iohannis nu numai fără majoritatea care-i asigura „guvernul său”, dar îi reduce drastic și capacitatea de negociere într-o eventuală criză politică.

Deși antecedentele nu-l defineau ca președinte jucător, iată că Iohannis îl depășește și pe Traian Băsescu în ceea ce privește activismul politic partizan, cu urmări catastrofale pe termen scurt și mediu. Pentru că, indiferent cine va câștiga alegerile interne din PNL, partidul va ieși slăbit din această încleștare, iar viitorul premier va conduce un cabinet căruia noua aritmetică parlamentară, cu USR-PLUS în opoziție, nu-i va asigura sprijinul parlamentar necesar aplicării programului de guvernare. Și chiar dacă există soluții constituționale pentru ca un cabinet liberal condus de Cîțu sau de Orban să supraviețuiască, acestuia îi va fi greu, dacă nu imposibil, să administreze și criza economică, și criza pandemică, fără un sprijin parlamentar solid.

Zilele trecute, Vasile Dîncu, eminența cenușie a PSD, spunea că Florin Cîțu trebuie lăsat să guverneze pentru că se dovedește cel mai eficient agent electoral al PSD. Dar nici Klaus Iohannis nu se lasă mai prejos. Și el acționează involuntar, ca un activist social-democrat, pregătind fără să vrea climatul propice pentru o nouă victorie social-democrată, de dimensiuni care să-i ofere o guvernare monocoloră.

Azi, la congres, președintele Iohannis are ocazia să mai cârpească corabia liberală, care stă să se scufunde. Pentru că, în actuala conjunctură, nici nu mai contează cine câștigă, Cîțu sau Orban. Important este ca liberalii să bage cuțitele în teacă și să-și aducă aminte că sunt urmașii Brătienilor, maeștrii negocierilor.

Carmen ROBESCU