PNL, a treia cale

Până pe 25 septembrie, când are loc Congresul PNL și se va alege noua conducere a partidului, în majoritatea filialelor s-au dat și se mai dau încă lupte grele între cele două tabere. Până acum nu se întrezărește un lider național recunoscut de majoritatea covârșitoare a membrilor de partid. Nu se vede decât bătălia internă între cele două tabere beligerante, nedecisă încă.

E o luptă fără reguli, total inutilă, între niște naufragiați politici, care până mai ieri navigau în aceeași barcă.

Lui Cîțu i s-au alăturat rezervele de pedelism și oportuniștii alogeni, în timp ce pe Orban l-au părăsit chiar și oamenii pe care el i-a promovat și i-a adus la vârful partidului și al structurilor guvernamentale. Florin Cîțu și echipa lui, autobotezată „echipa câștigătoare”, pare că au scăpat în învingători, dar Orban, obosit și umilit, nu se lasă dus și e hoărât să ducă lupta la baionetă, în cămașă și izmene, ca la Mărăști, Mărășești și Oituz.

Duminica trecută, la Focșani, el a invocat aceste bătălii, avertizându-i pe susținătorii săi că de două luni forțe externe „își bagă coada, folosesc instrumente nedemocratice, care sucesc mâini la spate, care arată pisica, care umblă la scheletele din dulap ale unora sau altora.”

Și Virgil Guran, unul dintre puținii lideri care au rămas alături de Orban, declară și el că în cursa internă se implică și anumite organisme care n-au ce căuta în această competiție politică.

Deși cu spatele la zid, Ludovic Orban a declarat că e hotărât să lupte pînâ la capăt „pentru PNL și România”, subliniind faptul că Florin Cîțu nu reprezintă tradiția PNL, având o abordare legată de corporatism și progresism, ceea ce îl apropie mai mult de USR decât de PNL.

În condițiile în care Cîțu a confiscat guvernarea în favoarea bătăliei politice iar „forțe externe” s-au implicat și se implică în favoarea sa, lucru complet anormal într-o democrație, șansele lui Ludovic Orban de a-și conserva funcția sunt tot mai mici.

Probabil că la această concluzie a ajuns sau va ajunge curând și actualul președinte al PNL. Iar dacă scopul său este salvarea partidului, ar trebui ca obiectivul pe termen scurt al acestuia să fie împiedicarea lui Cîțu să câștige șefia partidului. Iar acest lucru se poate întâmpla dacă Ludovic Orban impune urgent o a treia cale. Asta ar însemna să propună alt candidat la șefia partidului, pe care el și gruparea sa să-l susțină. Ar fi o mișcare greu de contracarat de adversarii săi, a căror tactică și strategie este axată exclusiv pe împiedicarea să ajungă la conducerea partidului.

O serie de lideri importanți ai PNL nu și-au exprimat încă susținerea pentru unul sau altul dintre candidați. Printre aceștia se numără Mircea Hava, Dan Motreanu și chiar Ilie Bolojan, oricare dintre ei având șanse să-l învingă pe Cîțu, care s-a înconjurat de pedeliști și traseiști îndoielnici, care schimbă tabăta după cum bate vântul.

Liberalii adevărați știu bine că dacă tabăra Cîțu va ieși învingătoare, după 25 septembrie faliile din partid se vor accentua și nu sunt puțini cei care vorbesc de sciziune. Asta ar însemna ca PNL să devină din partid istoric, istorie. Ca și PNȚCD.

Șt. B.