Pentru genii există olimpiade – Bacalaureatul trebuie să fie al elevului mediu
Bacalaureatul recent încheiat va rămâne în istoria învăţământului românesc nu prin rezultatele obţinute de bieţii absolvenţi, ci prin implicarea instituţiilor de forţă ale statului, care au vrut să demonstreze că cea mai mare corupţie din România capitalismului de cumetrie nu este în ministere, nici în prefecturi sau consilii judeţene, ci în învăţământ. Şi că d-aia nu dă ţara înainte, pentru că profesorii încasează două-trei sute de lei ori o sută de euro pentru a fi mai binevoitori la corectarea lucrărilor ori mai toleranţi la tentativele de „inspiraţie” din surse externe, şi nu plătesc taxe şi impozite pentru asta.
Scandalul de la Bolintineanu a fost atât de mediatizat încât zile la rând, în România, nu s-a mai vorbit despre altceva. Nici despre publicarea rezultatelor finale ale recensământului, care demonstrează fără dubii că la referendumul din iulie 2013, Traian Băsescu a fost demis, nici despre vizita lui Ponta în Asia, nici despre mişcările de trupe din PDL şi nici despre întârzierea constituirii Mişcării Populare în partid politic. Chiar şi singurul terorist din România a fost ignorat.
Şi pentru că în România nimic nu scapă nepolitizat, nici măcar decesele, Bacalaureatul 2013 n-avea cum să nu fie atins de acest virus periculos.
Cei de la putere şi-au tras spuza pe turta lor, fluturând procentul de promovabilitate, mai mare decât în sesiunile precedente, în timp ce opoziţia, invocând măsurile antifraudă ale lui Funeriu, a susţinut şi susţine sus şi tare că numai facilitatea subiectelor a condus la această creştere a numărului de absolvenţi de liceu care au trecut de Bacalaureat.
Ceea ce nu spun nici unii, nici alţii, e că sistemul de învăţământ românesc îşi dovedeşte marile slăbiciuni cu fiecare sesiune care trece, iar când e vorba de sistem politicienii sunt principalii vinovaţi, profesorii, părinţii şi elevii nefăcând altceva decât să confirme proverbul „cum e turcul, şi pistolul”.
Subfinanţarea accentuată a învăţământului şi culturii, ca şi a sănătăţii, n-au făcut altceva decât să-i oblige pe dascăli, ca şi pe medici, să-şi completeze veniturile insuficiente cu fel de fel de expediente, inclusiv sfânta şpagă.
În învăţământ, de exemplu, au fost scoase examenele serioase pentru accederea într-o treaptă superioară de şcolarizare, şi înlocuite cu fel şi fel de evaluări, notele obţinute având un rol determinant în ocuparea unui loc într-o şcoală de renume, pentru că se cumulează cu media generală pe întreg ciclul de învăţământ.
S-a ajuns ca nota să fie mai importantă decât pregătirea temeinică, iar goana după note a sporit importanţa meditaţiilor şi a peşcheşurilor. Aşa se face că programele au devenit din ce în ce mai încărcate şi subiectele mai grele, tocmai pentru ca dascăli să-şi poată completa veniturile prin meditaţii şi editarea de culegeri, în timpul anului, şi prin „atenţii” la evaluări şi sesiuni de examene.
Acest lucru nu-l spun numai jurnaliştii cârcotaşi, ci şi specialiştii de marcă din domeniul învăţământului.
Matematica este materia care ridică cele mai multe probleme la examenele de Bacalaureat, de aceea vom încerca să despicăm firul în patru folosindu-ne de concluziile unor academicieni, care în 2007 au publicat un raport în legătură cu matematica predată în şcolile româneşti şi cum influenţează aceasta evoluţia ulterioară a elevilor.
„S-au făcut modificări incoerente şi s-au supraîncărcat programele prin reducerea numărului de ore acordate cursurilor de matematică, cât şi prin introducerea de capitole de matematică abstracte, care sunt cu mult deasupra posibilităţilor de înţelegere şi de asimilare a elevului mediu. Unele capitole sunt atât de complexe încât nu se predau nici în universităţile tehnice.”
Dar nu numai la predare sunt probleme, ci şi la Bacalaureat, după cum s-a putut constata de-a lungul anilor. De aceea, elevii n-au decât două soluţii cinstite: să facă meditaţii, ori, dacă nu-şi permit, să înveţe mecanic şi să strângă bani pentru „şpagă”. Pentru că an de an dificultatea subiectelor a crescut şi odată cu aceasta a scăzut procentul elevilor care au reuşit să depăşească într-un fel sau altul acest hop.
Nimeni nu poate să creadă că la Bac-urile lui Funeriu procentul de promovabilitate a fost mai mic datorită camerelor de supraveghere şi exigenţei sporite a supraveghetorilor şi corectorilor, ci, pur şi simplu, din cauza dificultăţii subiectelor. Rezultatele din acest an, nu grozave ci doar mai bune, se datorează, în primul rând, subiectelor mai facile şi în nici un caz ministerului de resort, iar frauda de sub 1% n-a avut nici o influenţă asupra procentului de absolvire, fiind mai degrabă o perdea de fum menită să acopere alte subiecte.
Un lucru este însă clar. Problema învăţământului românesc nu este Bac-ul, ci lipsa de preocupare şi de iniţiativă a miniştrilor care s-au succedat în ultimii 23 de ani, indiferent de culoarea politică, care n-au schimbat sistemul fie din incompetenţă, fie din interes.
În ceea ce priveşte Bacalaureatul el ar trebui să fie un examen dedicat elevului mediu, nu geniilor. Pentru genii există olimpiade naţionale şi internaţionale care să le confirme valoarea şi să le asigure viitorul.
Pentru elevul mediu, Bacalaureatul are o valoare practică esenţială în evoluţia sa ca cetăţean, aşa că la asta ar trebui să se gândească, în primul rând, diriguitorii învăţământului românesc.
Şt. B.
Despre autor
