PDL, cu buricul tăiat
Fătul devine copil şi capătă individualitate din momentul în care doctorul sau moaşa, după caz, taie cordonul ombilical iar puiul de om începe să respire şi să se hrănească singur.
Ca unul care ştie foarte bine acest lucru, doctorul Florea, primarul de la Târgu Mureş, a spus cu voce tare ceea ce gândeşte majoritatea covârşitoare a liderilor, militanţilor şi membrilor simpli ai PDL: „A venit timpul ca PDL să fie singur şi să nu mai aştepte să i se facă temele la Cotroceni”.
Şi primarul de la Târgu Mureş a simţit bine că e momentul ruperii definitive de Traian Băsescu, acum, când alegerile interne se apropie de final iar pericolul ca PDL să se rupă în mod semnificativ a fost eliminat. Când Blaga a decis să câştige cu orice preţ şefia partidului, deşi tătucul de la Cotroceni ar fi vrut-o pe Udrea în fruntea PDL, mulţi au crezut că e un gest de sinucigaş politic. Iar când după Convenţia Naţională a mai hotărât şi organizarea de alegeri la toate nivelurile n-au fost puţini cei care au crezut că a luat-o razna, pentru că exista riscul creării unei crevase între cele două tabere şi la nivel local, iar partidul să se pulverizeze. Mai ales că la nivel naţional existau atâţia „cai troieni”, în frunte cu Elena Udrea.
Dar Vasile Blaga s-a dovedit a fi nu numai un bun organizator, ci şi un bun strateg şi tactician. Alegerile interne, chiar dacă n-au ţinut prima pagină a ziarelor şi nici n-a oferit subiecte de „breaking news” televiziunilor, au ţinut partidul în actualitate, atât la nivel local, cât şi naţional.
Organizând alegerile interne înainte ca tabăra adversă şi preşedintele însuşi să-şi revină din şoc, Blaga a preluat întreaga structură organizatorică şi logistică a PDL, întărindu-şi poziţia prin impunerea în fruntea organizaţiilor oameni de încredere, care s-au aliniat în spatele său încă de la separarea apelor, când Traian Băsescu a spus „Adio PDL!”.
Susţinătorii lui Traian Băsescu n-au mai avut loc în conducerea organizaţiilor judeţene, dar puţini vor părăsi partidul, pentru că de cealaltă parte a baricadei e vid absolut din punct de vedere organizatoric, firavele încropeli ale Mişcării Populare fiind prea slabe pentru a conta la alegerile europarlamentare sau la cele prezidenţiale. Şi, colac peste pupăză, Partidul Mişcarea Populară are toate şansele să nu împlinească toate condiţiile pentru a se înscrie în cursă.
Nici ideea supunerii candidaturii lui Cătălin Predoiu la prezidenţiale unui vot al întregului partid n-a fost una de colea. Într-o puţin probabilă creare a unei coaliţii a dreptei aflată în opoziţie, nimeni n-ar putea să mai propună un alt candidat atâta vreme cât cel mai puternic partid din coaliţie are unul.
Pentru că PDL n-are atâta nevoie de ţărănişti, de Forţa Civică şi Mişcarea Populară, pe când acestea n-au nici o şansă fără PDL.
Unificarea dreptei, sub conducerea lui Vasile Blaga l-ar lăsa pe Traian Băsescu absolut singur, împotriva tuturor. Şi probabil că nici măcar Elena Udrea nu-şi va risca încă promiţătoarea carieră politică de dragul unui fermier de la Nana, fi el şi cu sepepişti la poartă.
C.O.
Despre autor
