Paștele și săptămâna Patimilor

Sărbătoarea Paștelui, cea mai mare sărbătoare a creștinătății, este precedată de săptămâna Mare sau săptămâna Patimilor, în care postul este și mai aspru. Cele mai importante zile ale acestei săptămâni sunt cele de joi, vineri și sâmbătă.

Joia din săptămâna Mare este numită și Joia Mare și este ziua în care oamenii se împărtășesc și se citesc cele 12 Evanghelii. În această zi, gospodinele vopsesc ouăle, pe care le-au ales începând din mijlocul postului, din a patra săptămână de post. Există credința că ouăle se păstrează mai bine dacă sunt vopsite în această zi. La început, se zice că toți creștinii făceau doar ouă roșii, care aminteau de Iisus Hristos, cel care și-a vărsat sângele pe cruce pentru răscumpărarea noastră de la osânda păcatului.

Obiceiul de a face de Paște ouă colorate a avut loc mult mai târziu, mai ales spre bucuria copiilor.

În alte zone ale țării noastre, în Moldova mai ales, româncele mai fac și alte feluri de ouă și anume împestrite, numite și scrise, pictate, încondeiate sau ouă muncite. Ele sunt realizate printr-un complicat procedeu de încondeiere: se desenează cu ceară încinsă și se introduc în apă fiartă colorată. Sunt decorate cu diverse motive: astrale, fitomorfe, zoomorfe sau „Crucea Paștelui”. Ele sunt foarte frumoase, adevărate opere de artă și ne aduc aminte de chinurile suferite de Mântuitor pe cruce.

Se spune că prima care a făcut ouă muncite ar fi fost Maria Magdalena.

Vinerea Mare, numită şi Vinerea Paştelui, Vinerea Seacă sau Vinerea Patimilor, este o zi de mare doliu pentru întreaga creştinătate, deoarece în această zi a fost răstignit şi a murit pe cruce Domnul Iisus Hristos, spre mântuirea întregii omeniri.

Prin slujbele ținute, biserica ne aduce aminte de patimile Mântuitorului, care a fost scuipat, batjocorit și răstignit între doi tâlhari, motiv pentru care această zi neagră este cunoscută și ca Vinerea Patimilor.

Vinerea Mare se mai numeşte şi Vinerea Seacă, pentru că femeile în vârstă de la sat ţineau post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafură de la biserică.

Sâmbăta Mare este ziua dinaintea Paştelui şi ultima zi a Săptămânii Patimilor, în care creştinii ortodocşi prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului. În această zi credincioşii se roagă, îşi amintesc de patimile suferite de Hristos pentru mântuirea omenirii şi se pregătesc pentru ca seara să ia parte la slujba de Înviere.

În Sâmbăta Mare, gospodinele fac ultimele pregătiri pentru masa de Paşte: pregătesc cozonacii şi pasca, drobul şi friptura de miel, deretică prin casă şi pregătesc pentru întreaga familie hainele curate pe care le vor îmbrăca la slujba de Înviere.

Seara lumea porneşte în linişte spre biserică, pe drum se vorbeşte în şoaptă, iar la slujba de Înviere toată lumea stă şi ascultă cu mare evlavie. La miezul nopții, preotul cheamă credincioșii să ia lumină, spunând: „Veniți să luați Lumină!”. Aceştia aprind lumânări şi transmit, mai departe, lumina, până când toată lumea are lumânările aprinse în mână.

După ce iau lumina, oamenii merg în cimitir la căpătâiul morţilor familiei şi aprind şi acolo lumânări, ca şi cei trecuţi dincolo să ştie că a venit Învierea Domnului. Lor li se dă de pomană şi în ziua de Înviere, dar şi peste o săptămână, când e Paştele Morţilor.

La plecarea spre casă, fiecare credincios este bine să ducă în căminul său lumânarea aprinsă la Înviere. Aceasta simbolizează Lumina Învierii Domnului Hristos.

Sărbători luminate în fiecare casă să fie!

Sursa și sursa foto: Muzeul Județean Teleorman

Cornelia RĂDULESCU