Pamfletul din nou: Mariaj din interes, mirii n-au același fes

De exact 103 ani, de la Marea Unire, România a intrat sub zodia ghinionului. Două dictaturi, cea regală și cea a mareșalului au pregătit-o pe cea de-a treia, care a ținut 50 de ani.

Iarna comunismului s-a sfârșit când sângele fierbinte al tinerilor a făcut ca deasupra orizonturilor roșii să răsară soarele speranței și se părea că vom intra în rândul lumii purificați și liberi. Azi, la 32 de ani de la miracolul exploziei mămăligii, constatăm că am ratat cu o încrâncenare demnă de o cauză mai bună momentul astral al deșteptării din somnul cel de moarte. În Duminica Orbului, euforici precum băieții veseli din Centrul Vechi pe la 3 dimineața, ne-am ales mai întâi cu șmecherii din eșalonul doi al PCR, apoi n-am avut altă treabă decât să ne alegem proștii care să ne conducă spre „noi culmi de progres și civilizație”.

Am exercitat „puterea poporului” pe care ne-a făcut-o cadou democrația, tăindu-ne cu râvnă craca de sub picioare și retezând cu toporișca votului capul interesului național, care venea în contradicție cu interesele marilor puteri sau ale marilor transnaționale. Și unde n-am reușit noi, a venit tableta STS-ului să ajusteze cu sabia electronică dezastrul care a hrănit de atâția ani oportunismul derbedeilor politici, pe cât de ignoranți, pe atât de cinici, de lacomi de bani și dornici de mărire.

Prin natura lor egal coruptă, asociațiile haiducești care iau de la săraci ca să dea bogaților, poreclite la noi partide politice și care în campaniile electorale își flutură unele altora cătușele, dar după căderea cortinei nu prididesc în spatele ei să-și împartă frățește sfere de influență, contracte bănoase și sinecuri cu salarii nesimțite. Marile planuri de renaștere economică, marele pact în jurul unui proiect de țară și statul de drept, au rămas la stadiul de scop, niciodată atins până acum.

Statul de protecție socială al lui Ion Iliescu s-a transformat în statul capitalismului de cumetrie și ne-a lăsat moștenire „baronii locali”, care au devenit indispensabili arendași de voturi pentru partidul-stat.

Pe Emil Constantinescu ni l-a livrat istoria cu 15.000 de specialiști în brațe, dar securiștii s-au dovedit a fi mai mulți și mai șmecheri și l-au învins.

Statul modernizat al lui Băsescu s-a dovedit a fi un „stat paralel” cu democrația, cu dreptul și cu interesul național. Iar statul reformat al lui Johannis are toate șansele să rămână pentru posteritate un stat eșuat, cum însuși neamțul de la Sibiu recunoștea mai deunăzi.

Ceea ce se întâmplă azi în România ne face să ne întrebăm ce s-a ales de sloganurile din campania electorală? Ce a făcut „guvernul meu” ca să uităm de „ciuma roșie”? Ce a făcut președintele, care de 7 ani fredonează același refren antipesedist, de la Bobotează până la Crăciun, ca să le dea peste bot cu realizări mărețe? Unde a fost făuritorul marii coaliții de dreapta când a văzut că în loc să guverneze „ghiveciul politic”, rânced din start, se ține numai de combinații, de mutarea contractelor de la „ai lor” la „ai noștri” și de ocuparea tuturor funcțiilor publice doar pe criterii politice?

Pe drumuri, ar răspunde orice român cât de cât informat. Lăsând naveta săptămânală la Sibiu deoparte, deplasările externe n-au fost cu mult mai puține. Poate că și de aceea Titanicul „coaliției de dreapta” a început să ia apă, iar ca să-și salveze restul de mandat, Johannis își calcă pe inima de inox și pune de-o căsătorie din interes între mireasa de sacrificiu, PNL și ginerele cu trei trandafiri la butonieră, PSD, scrâșnind din dinți și cu inima încleștată pe mânerul unei crose de golf. Pentru că, dacă manevra nu-i reușește, rămâne fără urmă de „partidul său”, aflat în criză existențială, cu Orban care îi strică weekendurile.

Dacă vrea să-și vadă liniștit de treabă în următorii trei ani, Johannis nu trebuie să facă mare lucru. N-are decât să-l facă dispărut din prim-plan pe Cîțu, măscăriciul comic al „guvernării de dreapta”, încropeala pe genunchi a președintelui și să le taie din macaroană pedeliștilor lui Băsescu, care au încălecat PNL și nu concep să se mai dea jos din șa. Iar dacă li se vor adăuga și cei din PMP, va fi imposibil pentru președinte să-i mai țină în frâu.

De aceea Johannis ar trebui să se implice mai activ în negocierile în curs, care cu cât se vot încheia mai repede, cu atât va fi mai bine pentru țară și pentru el.

Șt. B.