Pamfletul din nou

Pandemie sau ticăloșie?

Noi, românii, avem multe calități care ne-au ajutat să supraviețuim peste veacuri aici, la răscrucea imperiilor. Printre ele, cele mai importante sunt acelea că pricepem greu și uităm repede. Așa s-a întâmplat și în cazul pandemiei de coronavirus. Până să pricepem toți cât de importante sunt masca, distanțarea, spălatul pe mâini și, în ultimă instanță, vaccinarea, se pare că pandemia s-a stins de la sine. Sau, cel puțin, asta ne lasă să înțelegem oficialitățile, în frunte cu Iohannis și Vasilică. Și, mai ales, ce se întâmplă de vreo câteva zile prin țară. Șoselele s-au umplut de mașini, terasele și parcurile sunt pline, iar în weekend-ul care abia s-a încheiat cârnații de autoturisme între Capitală și Sinaia sau Constanța au fost la fel de lungi ca în vremurile bune, când nici nu se auzise de Covid. Pandemia parcă și-a pierdut vlaga și dacă n-am vedea cozile de la “maratonul vaccinării”, am putea să zicem că parcă nici n-a fost. Și ne comportăm ca atare.

Berea rece, micii fierbinți și aerul curat parcă ne-au luat mințile și doar cârcotașii de pe internet se mai întreabă ce s-a întâmplat de ne-a lovit relaxarea, deși până mai ieri cifrele noilor infectați, ale celor internați la ATI sau depuși la morgă erau încă îngrijorătoare.

Dacă Guvernul n-a făcut mare brânză, dacă Ministerul Sănătății mai mult și-a dat cu stângu-n dreptu, iar procentul de vaccinare e departe de a fi cel prognozat, așa cum departe de un procent decent sunt testările, ce s-a întâmplat cu carcalacul de a dat bir cu fugiții? Sau e doar o iluzie pe care ne-o vând ieftin, ca să apuce toată lumea? Și beți de atâta libertate să nu mai vedem neînțelegerile din Coaliție, scandalul morților, incompetența lui Ghinea sau dosarul lui Barna, care-l aduce în pragul demisiei. Și, mai ales, posibilul eșec al Planului Național de Redresare și Reziliență, căruia comisarii europeni îi tot găsesc bube-n cap.

Este o supoziție vehiculată, unde altundeva decât pe internet, dar n-are nimic comun cu criza Covid 19.

Cu criza Covid au de-a face aceste măsuri de relaxare exagerată, raportat la măsurile restrictive aplicate până de curând, precum și optimismul exacerbat al oficialilor din fruntea țării. Singurul care face opinie separată este cel în capul căruia s-au spart toate oalele pandemiei până acum, Raed Arafat. El susține că pandemia e încă printre noi și că el nu s-ar duce la o petrecere organizată într-un spațiu închis fără mască.

Și s-ar putea să aibă dreptate, pentru că nu trebuie să fii imunolog sau infecționist ca să-ți dai seama că epidemia nu cedează câtă vreme scoți virușii la plimbare peste tot. Dar poate că moștenirea genetică geto-dacică ne face mai rezistenți la intemperiile virusologice și mulți am trecut prin boală asimptomatici și fără să știm, imunizându-ne natural, iar vaccinările nu au făcut altceva decât să sporească numărul celor cu anticorpi, iar autoritățile știu asta și nu ne spun.

Ce este sigur e faptul că virusul nu se retrage la dată fixă și nici prin decret prezidențial, așa că să profităm de această libertate estivală și să ne răzbunăm pe anul de recluziune, făcându-ne de cap până vom ajunge ori la balurile din restaurante și cluburi, ori la spitalele care au început să aibă locuri libere la ATI. Și, mai ales, să ne vaccinăm, pentru că vaccinul este calea, adevărul și viața, așa cum propovăduiesc apostolii Vasilică, Iohannis, Gheorghiță, Musta și alți adepți convinși ai noii religii, care împarte lumea în vaccinați și nevaccinați, în eroi și dușmani ai poporului.

N-o să mai treacă mult până când eroii din linia întâi nu vor mai fi medicii și asistentele din secțiile ATI ale spitalelor de boli infecțioase, ci medicii și asistentele din spitalele de psihiatrie. Abia atunci vom ști dacă totul a fost pandemie sau o mare și incompetentă ticăloșie.

Carmen ROBESCU