Pamfletul din nou

Cronică rimată

Un neamț înalt ca bradul ne conduce

Acum, când România-i la răscruce,

Când, iată, cucuveaua, înțeleapta,

Cântă prohodul polului de dreapta.

În timp ce veseli, de pe gard, cocoșii

Anunță iar triumful “ciumei roșii”.

Dar neamțul e tot calm, cum toți îl știu,

Și, între două drumuri la Sibiu,

Analizează tot ce s-a-ntâmplat

Și i-a stricat minunea de mandat.

Și abia acum constată cât de rău

A fost că și-a dorit “partidul său”,

“Guvernul său” și c-a avut ambîțu’

Să-l pună premier pe Sile Cîțu.

Apoi, în vară, a făcut prostia

Să spună că e gata pandemia

Și că se poate face un congres

Să fie Cîțu marele ales.

Și la congres așa s-a întâmplat,

Dar a ieșit partidul bulversat,

Iar după-o perioadă de derivă

A apărut bomboana pe colivă:

Divorțul cu scandal de USeRe

Care-a lăsat în ofsaid PeNeLe.

Apoi veni “fatala”, cum spun unii,

Măciuca grea și dură-a moțiunii.

Și a rămas la Cotroceni stingher,

Fără guvern și fără premier,

Și nu-i exclus ca Orban cel perfid

Să-l lase în curând fără partid.

A constatat apoi cu-ngrijorare

Că ar fi rost și de o suspendare

De nu rezolvă deîndată criza,

Și fiind atât de importantă miza,

Ca în proverb s-a înfrățit cu dracu’,

Adică cu partidul lui Ciolacu.

Și, folosind drept condiment lămâia,

L-a acceptat a fi vioara-ntâia

Într-un govern pe care să-l conducă

Un om de-al lui, numitul Nicu Ciucă.

Care, precum se zice în norod,

Va da milităria jos din pod.

Deși mă tem că s-ar putea ca țara

Să afle că i-a fost furată scara.

Carmen ROBESCU

Despre autor