Pamfletul din nou
Cât de mare ar fi criza, tot ciolanul este miza
Când în țară este babilonie totală, când prin buget fluieră vântul iar spitalele sufocate produc mai multă moarte decât sănătate, bulibășeala e amplificată de lenea balcanică în gândire a politicienilor noștri, care e mai periculoasă decât prostia congenitală. Pentru că prostul reacționează „la moment”, bine sau rău, în timp ce politicianul contemporan acționează sau reacționează când nu se mai poate face nimic, cu falimentara eficiență a minții de pe urmă a românului, care descoperă toate mecanismele unui eșec, dar nu învață nimic nici din propriile greșeli.
Nici când ceasul catastrofic ticăie, politicianul român nu găsește de cuviință să renunțe la lenea balcanică și la nepăsarea iresponsabilă. Din păcate, destinul oamenilor de rând, al „alegătorilor”, cum le spun conducătorii o dată la patru ani, e marcat de activitatea acestor indivizi care, de-a lungul a peste 30 de ani, au construit o lume șchioapă, care se pornește acum la fiecare pas.
Niște indivizi care n-au reușit în viața lor să fie niște buni avocați, profesori, agricultori sau lăcătuși, au ajuns lingând clanțe și scuturând scame să-și etaleze penele de păun plantate în coadă cu aerul că le-au crescut singure, că au ajuns prin merite personale acolo unde au ajuns.
În acest moment țara se află la o răscruce a vânturilor istoriei, când o criză multiplă, mai ascuțită ca o sabie, e pe cale să ne amputeze securitatea națională. Iar partidele s-au dovedit până azi aceleași entități impotente și flămânde, care sug la țâța bugetului. Mai mulți și mai lacomi cu fiecare ciclu electoral, decât poate suporta țara.
Din acest ciclon distructiv, în care criza medicală și-a dat mâna cu cea economică, s-a născut criza politică majoră generată mai degrabă de incapacitatea politicienilor de a gestiona problemele decât din disputele ideologice, care, oricum sunt de fațadă pentru că găștile poreclite partide n-au ideologii politice. Ideologiile și practicile lor politice au fost aceleași dintotdeauna: combinageala, căpătuiala, mutarea contractelor de la „ai lor” la „ai noștri”, plasarea rudelor și prietenilor în funcții cu salarii grase și cumpărarea bunăvoinței mai marilor externi prin renunțarea la unele felii de suveranitate și la interese economice.
E clar că numai teama că din acest ciclon distructiv se vor naște ample mișcări de stradă și chiar revolte i-a determinat pe repetenții din clasa noastră să se așeze la mesele negocierilor. La una liberalii și USR-ul încearcă, fără prea multă convingere, să refacă lanțul de iubire care i-a legat mult prea provizoriu. Iar într-un alt salon de la Vila Lac 2, Cîțu și echipa câștigătoare pun de-o „căsătorie din interes” cu pesediștii, pentru că așa dorește socrul mare de la Cotroceni.
Cum se pare că divorțul dintre Cîțu și Cioloș e definitiv, rămâne ca liderul liberal să-și înghită scuipații aruncați pe obrazul PSD, iar Ciolacu să împrumute o batistă uriașă de la Rareș Bogdan ca să-i șteargă. Degeaba se proptește Cîțu în călcâie sperând că va mai rămâne în fruntea guvernului, măcar ca interimar, până intră primii bani din PNRR, pentru că președintele e de neînduplecat. Îl vrea pe „Ciucă al nostru” la comandă. Chiar și Ciolacu ar fi preferat în dauna fostului copil teribil al politicii românești care a dus PNL-ul în criză existențială și a urcat PSD-ul pe val.
În aceste condiții e normal ca liberalii și, mai ales, Iohannis să prefere un concubinaj cu „ciuma roșie”, decât un scor catastrofal la anticipate, care i-ar scoate, cel puțin un ciclu electoral, din ecuația puterii. Așa că s-ar putea ca zilele următoare liberalii să negocieze pe principiul, care s-a dovedit de multe ori sănătos: te faci frate cu dracu până treci puntea.
Carmen ROBESCU
Despre autor
