Pamfletul din nou

Ca musca sub coada calului

Hai să zicem că în Afganistan ne-am dus luați pe sus de obligațiile față de uraganul NATO, dar ce-am căutat săptămâna trecută la Kiev, ca să negăm dreptul Rusiei asupra Crimeei, deși istoria nu neagă acest drept? Pentru că peninsula a aparținut Rusiei timp de sute de ani, până când Prezidiul Suprem al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a hotărât ca Crimeea să treacă de la Republica Socialistă Federativă Rusă la Republica Socialistă Ucraina. Acest cadou a fost făcut de patria mamă “pentru a arăta încrederea fără margini și dragostea poporului rus față de poporul ucrainean”.

În aceste condiții, participarea noastră la summit n-a fost decât o băgare de seamă, care va fi sancționată la iarnă, când gazul rusesc, fără de care tremură toată Europa, va fi mai scump decât niciodată. În schimb, ne-am ales cu o umilință istorică din partea Ungariei, care ne-a băgat pe lista imperialiștilor cuceritori alături de Rusia.

Iar Cîțu și Iohannis joacă rolul mortului din păpușoiul uscat de secetă.

Soluția finală când e câte-o năvală

Ceea ce mulți bănuiau că o să se întâmple s-a întâmplat. Un soldat fundamentalist al lui Alah s-a autodetonat și a plecat spre idolul său luând cu el bărbați, femei și copii și lăsând câțiva soldați americani întinși pe asfalt, cu macii sângerii ai rănilor la vedere.

Acum internetul se va umple de fotografii ale coșmarului, care se vor alătura celor în care sute de afgani se înghesuie în avioane ca bârsanele noastre în cala viitoarelor submarine ale negustorilor arabi. Cum nu se știe încă unde se vor așeza fugarii, autoritățile noastre caută metode civilizate să-i descurajeze să se așeze pe plaiurile mioritice.

Gardurile de sârmă ghimpată și grănicerii fără număr, înarmați cu bulane și grenade lacrimogene, nu mai sunt o soluție fezabilă după ce Victor Orban a patentat-o spre disperarea coanei Europa.

Un secretar de stat anonim a propus ca pentru descurajarea afganilor ar trebui ca acestora să li se dea spre vizionare documentarul despre satul natal al lui Cîțu, prezentat pe Antena 3. Va fi de ajuns să se scrie la final: “Fericiți în România”.

În mod sigur niciun fugar nu va dori să trăiască în secolul al XIX-lea.

Titanic valț

La ora actuală, România e un Titanic rablagit, pe care incompetența cârmacilor l-a proptit în aisbergul realității. Și în timp de ce „bamporul” ia apă la greu, pe punte, orchestra ministerială, dirijată de Florin Cîțu, cântă după ureche „Oda bucuriei” de Beethoven, iar pasagerii aud mai degrabă „Marșul funebru” al lui Chopin.

Unul dintre pasageri vrea să provoace o revoltă ca pe Bounty și strigă: „Ia uite, bă, nouă ne-a ajuns apa la gură și ăstora le arde de manele”. De undeva, de pe puntea bogaților, o doamnă care nu-și arată vârsta, de care nici ea nu e sigură, îl apostrofează: „Care manele, mă, incultule? Domnu ‘Florin e rocker. Nu vezi ce tricou are?” Iar răzvrătitul îi dă replica: „Auzi, cucoană, mi-a zis mie o persoană de încredere că sub Nirvana de pe tricou îl are tatuat pe Vali de la Vîlcea.”

În acest timp, vaporul se înclină periculos, dar nici orchestra și nici dirijorul nu dau semne de panică. Scuturându-și pleata sărăcuță precum Andre Rhieu, Cîțu împunge văzduhul cu bagheta pentru un fortissimo de final triumfal, care este acoperit de trosnetele și scârțâielile corăbiei care se deschiolează și coboară încet spre abis. Cu ultimele puteri,Klaus Iohannis, care asistase impasibil și mut la spectacol, se agață de o barcă de salvare și zice apăsat, cu vocea-i inconfundabilă: „Scapă cine poate!”

Șt. B.