Pamfletul din nou

De la hoți la roboți

De peste 30 de ani, corbii politici ne tot croncănesc despre beneficiile pieței libere și ale competențelor asumate și despre cum și-au lăsat ei slujbele plătite cu mii de euro, din privat, pentru a se pune în slujba poporului pentru niște salarii ascetice.

Din supa primordială a anilor ’90, când din partidul unic, făcut țăndări, au apărut sute de stoluri de corbi, ciori și vrăbiuțe care au început să se învârtă bezmetic în jurul oalei în care fierbea ciolanul gras al puterii. Foamea îi aduna pe toți cu clonțurile la vedere, dar numai unii au reușit să supraviețuiască și din această adunătură de fomiști bulimici s-a înfiripat clasa politică de azi, ai cărei reprezentanți n-ar fi trecut nici măcar de treapta întâi a activismului comunist.

Când a fost să se împartă pe căprării doctrinare, ca să-i piardă, Dumnezeu parcă le-a luat mințile. Cei care s-au declarat de stânga scădeau taxele, favorizau corporațiille și finanțau afacerile private, iar cei care-și puseseră sacoșa ideologică la coada de la dreapta introduceau taxe noi și impozitau toate veniturile.

Din acest Babilon doctrinar, care i-a rătutit pe mulți, s-a născut traseismul, calea cea mai sigură de a avea acces la ciolanul puterii sau măcar la o ciosvârtă. De aceea și traseismul a fost de două feluri: de opulență, pentru cei de la vârf, și de subzistență, pentru purtătorii de țucal și lipitorii de afișe. Iar în timp ce politicienii se băteau pe funcții și sinecuri, jos, la firul ierbii, cetățenilor-alegători le ghiorăiau mațele de foame la propriu, iar scârba față de clasa politică sta să dea p-afară.

De asta au profitat niște băieți cu stele ascunse sub cămăși scumpe, care au inițiat o revoltă, mai întâi on-line, apoi în stradă și, în cele din urmă, la urne. Iar din fumul petardelor și al grenadelor cu lacrimogene din Piața Victoriei s-au născut USR și fratele său mai mic PLUS.

Știind că în politică trebuie să înghiți și broaște uneori, noul val al politicienilor progresiști s-a lipit de „aceeași mizerie” și alături de UDMR și cu sprijinul interesat al președintelui se cred acum salvatorii neamului.

Dar după ce și-au obținut cam ușor pozițiile de forță nu prea știu ce să facă cu ele. Și nu pentru că duce lipsă de „cadre”, ci fiindcă e rupt de realitate. Teoreticieni perfecți ai democrației, ei devin niște ucenici care-și julesc degetele în atelierele de practică din primării și ministere.

În plus, ei nu știu nici măcar să joace empatia cu oamenii care i-au ales sau nu i-au ales. Par niște roboți pentru care nu există decât ceea ce este prevăzut în programare.

Drulă și directorul său, precum și reacțiile lor după evenimentul cu trenul blocat în câmp ore întregi, sunt elocvente în acest sens. S-au concentrat doar asupra problemei tehnice. I-au interesat mai degrabă fiarele, statisticile și minutele de întârziere. Oamenii, printre care mulți copii, puteau să mai aștepte ore întregi în arșiță, însetați și flămânzi.

Nici pe premier sau pe alți miniștri nu-i dau afară empatia din birouri. Dar poate că suntem noi cei aleși să fim printre primii cetățeni ai lumii care simt pe propria piele ce înseamnă să fii condus de niște roboți.

Șt. B.