Pamfletul din nou

Un balamuc numit România

Amnezie, amnezie, cât de dragă mi-ești tu mie!

Premierul Florin Cîțu a picat ca o pară mălăiață în gura presei, care abia aștepta un subiect mai gras ca o mangaliță crescută în gospodăria unui ardelean gospodar. Specialist în picaje, șeful Executivului a picat și testul de sobrietate, după ce anterior picase examenul de treaptă și admiterea la ASE.

Intrat de vreo 5 ani în politică, ca o tânără speranță a liberalismului, ne așteptam la oareșce sinceritate și transparență, mai ales că s-a școlit în țara unde toleranța este „0” pentru minicinoșii din politică, Bill Clinton fiind gata s-o încurce grav nu pentru călărelile din Biroul Oval, ci pentru că a încercat să mintă comisia senatorială.

Dar iată că Florin Cîțu dispune de suficient tupeu pentru ca minciunile să curgă una după alta, iar atunci când e nevoie să iasă din încurcătură să se lase în ghearele unei amnezii care pute de la o poștă că este prost jucată. Așa că nu vom afla curând cine l-a sprijinit financiar ca să-și plătească taxele de zeci de mii de dolari anual și nici cum a ajuns într-o perioadă atât de scurtă în funcția de prim ministru, cu șanse să ajungă și în fruntea partidului.

Unul dintre colegii de Coaliție ai premierului a declarat public că s-ar putea să apară un alt dosar din care o să aflăm că Florin Cîțu a fost și poate mai este un drogangiu de nădejde. Ceea ce ar reprezenta o catastrofă nu numai pentru premier, ci și pentru România.

Dacă după acest lanț de minciuni, ilegalități și incompatibilități premierul nu va da socoteală nimănui, va fi clar că avem de-a face cu o „conservă” (prietenii știu ce e) deschisă prea devreme. Sau prea târziu. Depinde din ce parte privești lucrurile.

Nu mai este un mister, șobolani în minister

Șobolanii sunt niște animăluțe deloc simpatice care au trăit pe lângă casa omului încă de când acesta se ridicase în două picioare. Oamenii le asigurau casă și masă prin grămezile de gunoi menajer, iar șobolanii le asigurau, în schimb, ciumă, leptospiroză, turbare și alte boli infecțioase.

Amiciția dintre om și șobolan s-a răcit pe măsură ce civilizația, în general, și civilizația urbană, în special, a evoluat. Nemaifiind gunoaie, n-au mai fost nici șobolani.

Acest lucru s-a întâmplat și în București, până au apărut în decor doi dintre cei mai importanți reprezentanți ai noii clase politice, eficientă, transparentă și reformatoare. Și, odată cu ei, au apărut gunoaiele și, în consecință, șobolanii. Mai mari, mai flămânzi și mai tupeiști. Rod cablurile semafoarelor și ale autoturismelor, au pătruns în supermarketuri și în patiserii, iar unii dintre bucureșteni s-au trezit cu ei în apartamente.

Dacă îi enervezi, șobolanii te mușcă și iei drumul spitalelor.

Dar culmea tupeului șobolănesc a fost atinsă zilele trecute, când o rozătoare a pătruns în Ministerul Economiei, fiind filmată când alerga pe hol, căutându-l probabil pe ministrul Năsui, ca să se tragă cu el de șireturi.

Nici nu știți cât sunteți de fericiți

De ceva vreme, România trăiește în epoca postulatului. Adevărul economico-social nu mai trebuie analizat, demonstrat, dovedit. De aceea, „oficial ne merge bine”. Chiar foarte bine, așa cum spun premierul Cîțu și președintele Iohannis.

Ce contează că prețurile la alimentele de bază și la energie au luat-o razna iar salariile și pensiile sunt înghețate, cele mai multe la niveluri care nu asigură nici măcar subzistența?

Gurile lor, convinse că spun adevărul, ne spun, de dimineață pînă seara, că au crescut nivelul de trai și puterea de cumpărare încât e de mirare că nu cântăm odată cu Loredana și maneliștii de frunte „feri-fericire”, de cu seară până-n zori. Dar când mațele îți ghiorțăie de foame nu mai ai chef să-i îngîni pe Vali Vijelie, Nicu Paleru, Jean de la Craiova și alți evazioniști de care ANAF-ul se ferește ca de purtătorii de Covid.

Florin Cîțu, premierul „guvernului meu”, se comportă ca un cyborg, cu hard în loc de creier și tranzistori în loc de inimă, fiind doar o unealtă făurită în cine știe ce oțelării, în nici un caz civile, scoasă la țanc din lada de scule, unde zac printre altele și cozile de topor.

PNL cu apa la gură

Luni seară, la Realitatea Plus, Ludovic Orban a sugerat că pe Klaus Iohannis îl doare-n papion de viitorul PNL: „În 2019 l-am susținut cu toată forța… Cred că PNL și-a onorat toate aranjamentele în relația cu președintele și cred că este important ce se întâmplă în continuare cu PNL. Președintele e la al doilea mandat, nu mai poate să candideze. Eu cred că inclusiv președintele Iohannis trebuie să se gândească la soarta PNL. Iar soarta PNL nu poate fi asta! Să fim sub asediu pentru că un reprezentant al PNL (Cîțu n.r.) nu a avut curajul să comunice public.”

Dovezile de impotență politică oferite de premierul Cîțu, susținut în continuare de Klaus Iohannis, nu fac altceva decât să ne arate, dacă mai era nevoie, că elita mediocrilor poate să destabilizeze, până la neantizare, și singurul partid istoric european, după dispariția conservatorilor britanici, după Brexit.

Ludovic Orban, care nu e nici el vreo lumină, dar are sânge de liberal, are dreptate când îi atrage atenția președintelui țării că e singurul care poate salva PNL de la dispariție, în contextul actual.

Carmen ROBESCU