Pamfletul din nou

Puterea reală nu-i nici socialistă, nici liberală

De peste treizeci de ani, în România totul se învârte în jurul puterii reale, care este cu totul altceva decât cred cei care merg la vot împinși de iluzia că puterea stă în voturile lor.

Puterea reală e în mâinile acelor grupări care la umbra rezultatelor electorale fac ce vor în economie și politică, de la confiscarea principalelor resurse la executarea politicienilor care le încurcă planurile. O paradă nevăzută a securismului instituționalizat, care promovează în partide, în Guvern și în Parlament inși precari și obedienți, fabricați pe genunchi în țară și în străinătate. Niște roboți fără creier și fără sentimente, care execută orbește ordinele de la centrele de comandă care, din păcate, nu se află nici în Palatul Victoria, nici în deal la Cotroceni și nici în Casa Poporului.

Partidele au devenit mase amorfe, fără scopuri mărețe și fără doctrine, numai bune să suporte grefele progresiste pe care doctorii cu ochi albaștri se pricep ca nimeni alții să le planteze fără anestezice și fără bisturie.

Politicienii, în marea lor majoritate, sunt aleși de mâna „puterii reale” din rândul celor care știu doar cum îi cheamă, și dacă se uită în buletin. Iar golul imens din capul lor poate fi mobilat cu indicațiile și interesele șefilor. Devin doar niște gloabe care nu știu de unde vin și nici încotro se duc, lasându-se supuse voinței călărețului.

În acest context nu e de mirare că România a devenit un lot experimental pe care coana Europa își încearcă toate insecto-fungicidele economice și politice. Noul marxism care vine dinspre boricrații mediocri de la Bruxelles și Strasbourg găsește teren fertil în subcultura politică de la București. România, spre deosebire de Cehia, Polonia și Ungaria, dispune, la nivel de conducători, de o garnitură rarisimă de proști care o reprezintă prin supușenie, muțenie și nepăsare.

Carmen ROBESCU