Pamfletul din nou
Despre ciocoi și morminte
Fie-ne iertată parafrazarea titlului unui roman celebru, „Despre eroi și morminte”, al unui și mai celebru scriitor argentinian, Ernesto Sabato, pentru acest text în care nu despre eroi este vorba, ci despre ciocoii tranziției românești, care au învățat lecția parvenirii de la Dinu Păturică.
Răsăriți ca ciupercile după ploaie din tenebrele așa-zisei revoluții, foștii activiști și securiști, precum și urmașii lor au preluat frâiele guvernării, cu rândul, într-o democrație atât de originală încât nu seamănă nici pe departe cu cele occidentale. Și nici n-are cum atâta vreme cât așa-zisa clasă politică e formată, în mare parte, din indivizi semidocți, ipocriți, orgolioși, brutali, lacomi și ambițioși fără limite, fiecare visînd scaunul incompetenței sale.
Din această masă, amorfă în alte împrejurări, au răsărit ciocoii noi ai tranziției, care, inspirați de Dinu Păturică, „fură cloșca de pe ouă fără ca aceasta să cârâie”. Ceea ce, spunea Nicolae Filimon, este extrem de păgubos pentru țară: „nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voiește a se reorganiza decât a da frânele guvernului în mâinile parveniților”. Dar, din păcate, de 30 de ani alegătorii n-au făcut altceva, iar rezultatele se văd.
După ce s-au „boierit” cu costume Armani, cu viloaie imense și autoturisme bengoase, de ceva vreme o altă pasiune le alungă somnul. Cavourile. Cât mai spectaculoase și amplasate în zonele centrale ale unor cimitire celebre. De exemplu, e mare înghesuială la Cimitirul Belu, acest Pere Lachaise românesc, în care își dorm somnul de veci mari personalități ale istoriei și culturii naționale. De ani buni aici a apărut o adevărată mafie a locurilor de veci, metrul pătrat de mormânt ajungând la prețuri astronomice.
Dar nu toată lumea apelează la „mafie”, pentru că există persoane în pixul cărora stau și locurile de veci din cimitire.
Este vorba de primari. Iar primar a fost la un moment dat și Adriean Videanu, care se pare că are o pasiune bolnăvicioasă pentru liniștea cimitirelor. După ce și-a construit o vilă cât un supermarket la Snagov, pe un teren concesionat de la biserică, lipit de cimitir, ca primar al Bucureștiului și-a tras câteva locuri de veci la Belu, ca să fie coleg (vorba lui Zgonea) cu Eminescu, Marin Preda, Beligan și Sadoveanu.
Tabloidele au anunțat că lucrările la palatul funerar al lui Videanu au început. Este într-adevăr vorba despre un palat dacă ne gândim că se ridică pe două niveluri (subsol + parter) și are 14 locuri, 6 la subsol și 8 la parter. Conform autorizației de construire, materialul folosit la edificarea palatului va fi marmura, beneficiarul deținând monopolul în domeniu.
Dar nu numai cu reprezentanții marilor familii boierești care au făcut istorie sau cu marii scriitori și artiști ai României va fi „coleg” Adriean Videanu, fostul vânzător de varză. Prietenul său din „Grupul de la Monaco”, Tiberiu Urdăreanu și-a construit deja cel mai tehnologizat cavou din România. Dacă vrei să treci de gardul care înconjoară cavoul, senzorii de mișcare dau alarma, iar dacă treci, totuși, de gard, ca să intri înăuntru îți trebuie cartelă. Subsolul se desfășoară pe patru niveluri, așa că există și un lift modern și nu lipsește nici o instalație de aer condiționat.
O investiție funerară de vreo sută de milioane de euro a făcut și Viorel Cataramă, un alt ciocoi al tranziției.
Marian Vanghelie, celebrul primar al sectorului 5, a preferat să-și doarmă somnul de veci într-un monument istoric. Așa că a făcut ce a făcut și s-a ales cu cavoul familiei Lahovary, proiectat de cel mai mare arhitect român, Ion Mincu.
La fel a procedat și prietenul și sfătuitorul său, Cătălin Voicu, care a pus mâna pe locul generalului doctor Ioan Nicolescu Argeșanu, după ce a tăiat cu flexul vechiul monument și l-a vîndut la fier vechi.
Încet, încet, cimitirul Belu, monumentul istoric al Bucureștiului se umple de kitch-urile căpușelor tranziției. Ciocoii iau locul boierilor, despre care Petre Carp spunea: „Dacă avem azi o patrie, o avem numai și numai pentru că boierii cei vechi au reușit prin patriotismul lor să ne-o păstreze.”
Și într-adevăr boierii sunt cei care au plătit oști, au zidit cetăți, biserici, mănăstiri, spitale și școli. Ciocoii, care înainte de a se da drept boieri, au fost lachei sau slugi, pe vremea lui Dinu Păturică, iar în vremurile noastre doar niște parveniți semidocți, plini de diplome și doctorate, care n-au construit nimic pentru țară, ci pentru ei.
Mari iubitori de lux, de contracte cu statul și de vacanțe exotice, ciocoii tranziției românești se gândesc acum și la viața de apoi. Numai că nimeni nu le-a spus că acolo, în cer, nimeni nu-i va judeca după vilele și cavourile lor, ci după faptele lor.
Carmen ROBESCU
Despre autor
