Omar a fost adus în ţară ca să vorbească sau să tacă?

Omar Hayssam, sirianul care s-a inspirat din basmele lui Ispirescu şi dându-se de trei ori peste cap s-a transformat în berbecuţ de Topraisar şi a părăsit România înghesuit printre ovinele menite să sfârşească în cazanele de aramă ale beduinilor, a fost adus în ţară la ceasul când somnul îi toropea pe paznicii merelor de aur.
Un avion special l-a adus înapoi pe cel dintâi şi cel din urmă terorist al ţării, dispărut, nici acum nu se ştie cum, tocmai când trebuia să intre la zdup pentru 20 de ani. Gurile rele vorbeau atunci şi mai vorbesc şi acum că perspectiva de a putrezi în închisoare i-ar fi putut dezlega limba sirianului şi mulţi dintre mai marii politicii de atunci şi acum ar fi putut avea migrene.
Şi nu sunt puţini cei care cred că Hayssam n-a plecat printre mieluţi, ci tot în condiţii speciale, cu voie de la stăpânire, convorbirile telefonice cu Nastasiu de după marea evadare aducând în scenă un personaj misterios, „profesorul”, care ar fi avut un rol esenţial în basmul cu răpirea jurnaliştilor din Irak şi în tot ce a urmat după întoarcerea acestora la sânul patriei mumă.
Prima constatare pe care o putem face este că aerul ţării natale a fost miraculos de prielnic sănătăţii lui Hayssam, ştiut fiind faptul că el a fost eliberat din penitenciar pe motive medicale. Şi iată că acel cancer galopant, care rodea harnic din trupul teroristului în ciuda tratamentelor cu citostatice, s-a domolit brusc sub soarele Orientului. La aproape şapte ani de la fuga misterioasă, Omar e bine-mersi şi e gata să se întâlnească cu vechii săi parteneri, procurorii.
Iar prima întrebare pe care orice om raţional şi-o pune acum este dacă unicul terorist calificat din România a fost adus în ţară ca să vorbească ori să tacă. Situaţia din Siria putându-se schimba oricând şi existând posibilitatea ca celebrul Omar să încapă pe alte mâini, se pare că „autorităţile româneşti” au forţat nota şi l-au adus pe terorist înainte ca tratatul de extrădare dintre România şi Siria să fi fost semnat.
Nu ne-ar surprinde să aflăm că extrădarea lui Hayssam a fost un troc între cele două guverne. România va menţine relaţiile cu Siria la nivelul actual, nu se vor închide ambasadele din cele două capitale, iar Assad va câştiga la imagine având relaţii oficiale cu o ţară membre NATO şi a Uniunii Europene. În schimb, Siria îl dă pe Omar Hayssam pe mâna autorităţilor române, să facă ce vor cu el. Unii ar putea invoca în acest caz parteneriatul strategic cu SUA, care n-ar da atâta libertate de mişcare autorităţilor române, dar după experienţa libiană, unde islamiştii radicali au înlocuit un dictator cu care se mai putea negocia, americanii au lăsat-o mai moale cu Assad după ce s-au convins că trupele opoziţiei sunt alcătuite din mercenari islamişti.
O altă variantă care ar putea fi luată în considerare ar fi una inspirată din filmele americane, cu trupele SEAL, care extrag din mâinile duşmanilor sau ale teroriştilor prizonierii sau ostaticii. Un comandă românesc a profitat de tulburările din Siria, l-a extras pe Hayssam şi l-a pus pachet în avion, nu neapărat pe teritoriul sirian.
Cum, necum, iată că Hayssam se află în ţară şi s-ar putea ca multe dintre misterele carierei sale fulminante de afacerist, susţinut de toate guvernele şi toate partidele importante, vor fi desluşite, la fel ca şi acţiunile sale teroriste. Bineînţeles, dacă a fost adus în ţară ca să vorbească.
Dar s-ar putea repeta istoria cu Neculaiciuc ori cu mâna dreaptă a lui Vîntu, aduşi în ţară cu mare tam-tam şi despre care nu se mai vorbeşte nimic, iar dezvăluirile care ar fi trebuit să zguduie din temelii viaţa politică românească întârzie să apară, confirmând temerile unor analişti care spuneau la vremea respectivă că evenimentele au fost create pentru a acoperi alte subiecte şi pentru a fi folosite în scop electoral, povestea extrădării lui Popa din Indonezia desfăşurându-se chiar în campania electorală pentru prezidenţiale. Mergând pe acest raţionament, dacă teroristul numărul uni al României a fost adus în ţară pentru a acoperi „scandalul Ghiţă”, e clar că şi Omar Hayssam rămâne mut ca o lebădă.

Şt. B.

Despre autor