Nemărginire sau gânduri din scaunul cu rotile

Nemărginirea mea e-n mine; acel misterios ecou al infinitului. Din gând în gând el crește, ca o undă ce se propagă în adâncurile ființei. Fiecare gând, fiecare emoție, toate se împletesc într-un dans haotic, dar fascinant, al existenței.

Ascuns în văi, din somn mă scoală-n miez de noapte… Nimeni nu-l aude… Este un sunet tainic, un murmur al sufletului, ce răsună doar în adâncurile. În toate sunetele lumii el n-are seamăn… Este unic, este al meu, și mă definește în fiecare clipă.

Nemărginirea e-n mine… Și e: că nu Te pot uita… Ești parte din acest infinit, din acest ecou ce răsună neîncetat. În tăcerea nopții, când totul pare liniștit, tumultul lăuntric își face simțită prezența. Este o luptă continuă între dorința de a merge mai departe și nevoia de a păstra vie amintirea ta. Fiecare gând, fiecare vis, toate sunt impregnate de prezența ta.

Nemărginirea mea e-n mine, un infinit de gânduri și emoții ce se împletesc într-un dans al poeziei. Este un ecou al iubirii, al dorului, al speranței și al durerii.

Mihail TĂNASE