N-ajunge libertatea ca să ne fie bine

E România, astăzi, o uriaşă rană
Şi ne minţim că totul ne vine dinafară,
Iar FMI şi UE-s de vină bunăoară
Că nu ne ţinem rangul de ţară suverană.

Nu ne-ntrebăm ce oameni conduc destinul ţării,
Votăm cu uşurinţă lichele şi pramatii
Ce-n loc să se căiască amarnic, după gratii,
Fac legi şi ne pun biruri sub steaua nepăsării.

Şi pedepseşte viaţa inconştienţa noastră,
Nimic nu ne desparte de un incert destin,
Funcţionarii morţii mai des la poartă vin
Sau intră fără teamă, de-a dreptul, pe fereastră.

Ne tragem înăuntru şi nu mai vrem nimic,
Ne-mbolnăvim de spaimă şi nu ştim care-i leacul,
Şi fiecare lună, mai lungă decât veacul
Ne pare până vine salariul în plic.

În jurul nostru creşte o noapte infernală
Ce ne împinge iată-n direcţii diferite
Şi-n ţară, ca-ntr-o crâşmă, ne batem în cuţite
Nemaiputând distinge minciuna de greşeală.

E România, astăzi, o uriaşă rană
Din care rod ca viermii slujbaşii plini de vicii,
Degeaba face gloata atâtea sacrificii
Dacă la cârmă-s lupii, pe rând, în altă blană.

Vedem cum una p-alta aceste găşti se spală,
Că-i stânga sau e dreapta, demult nu mai contează.
Aceeaşi comedie cu toţi interpretează
Din primul act şi până la replica finală.

De toată viaţa noastră încet s-alege praful,
N-ajunge libertatea ca să ne fie bine
Atâta timp cât clovnii ne mint fără ruşine,
De confundăm drapelul de luptă cu cearceaful.

Cât timp ne vindem ieftin, ca parte şi întreg,
Şi-apoi ne plângem soarta, ca oameni şi ca ţară,
Ei îşi vor râde-n barbă şi pentru-a enşpea oară
În cap or să ne toarne găleţile cu jeg.

C.R.