Joi, 9 noiembrie 2017, începând cu ora 10,00, în Sala Multimedia a Muzeului Județean Teleorman a avut loc simpozionul „Alegerile parlamentare din 1937”.

Simpozionul, organizat de Muzeul Județean Teleorman în colaborare cu Biroul Județean Teleorman al Arhivelor Naționale și Colegiul „Al.D. Ghica” din Alexandria, a marcat împlinirea a 80 de ani de la ultimele alegeri libere din țara noastră, după ele urmând trei dictaturi.

Alegerile parlamentare din 1937 au precedat dictatura regală a lui Carol al II-lea.

Au fost prezentate materialele: „Contextul politic intern de dinaintea alegerilor din decembrie 1937” (prof. Ion Tăujan, Colegiul Național „Al.I. Ghica” Alexandria); „Desfășurarea alegerilor parlamentare din decembrie 1937” (Cătălin Zarzără, Biroul Județean Teleorman al Arhivelor Naționale); „De la alegeri, la dictatura regală” (Cătălin Borțun, Muzeul Județean Teleorman).

Din acestea, cei prezenți am putut afla faptul că în 1937 Europa începuse să fie bântuită de dictaturi, de totalitarisme, iar România încerca, din nefericire, să țină pasul cu ea.

Perioada interbelică, scurtă, de numai 20 de ani, este caracterizată de lupta dintre ideologii și instaurarea regimelor totalitare.

Secolul al XX-lea este secolul ideologiilor extremiste, fasciste, comuniste și totalitare.

În România, moartea lui I.C. Brătianu, în 1927, a adus declinul liberalilor, datorat atât luptelor interne, dar și jocurilor de culise al căror artizan este Carol al II-lea.

Deși renunțase la tron (între 1927-1930 fusese Regența regală), Carol revine în România în 1930 și-și reintră în drepturi. Adept al unei forme autoritare de conducere, slăbește țara și partidele politice, creând disensiuni în interiorul lor. Prin manevrele lui, impune lideri nedoriți de membrii partidelor, ajungându-se la divizarea acestora. Apar, astfel, alte formațiuni politice, care-l susțin pe rege și regimul lui autoritar, în jurul lui formându-se o camarilă, pe care Nicolae Iorga o numește lupeascocrație (deși promisese că va renunța la Elena Lupescu, aceasta revine în țară).

Apar multe partide extremiste, antisemite și legionare (printre care și Garda de Fier, care îl asasinează pe I.Gh. Duca, în gara din Sinaia).

Electoratul fusese fragmentat, iar multe partide erau extremiste.

Au avut loc incidente, astfel încât în timpul campaniei electorale a fost instaurată starea de asediu.

Partidele democratice au câștigat alegerile (PNL și PNȚ-56,32%), dar nu au fost în coeziune, ceea ce-i dă posibilitatea lui Carol al II-lea să pună capăt democrației și să desemneze la conducerea țării Guvernul Goga (deși partidul acestuia, de extremă dreaptă, avea 9,5% din voturi).

Acest guvern rezistă numai 44 de zile, după care Carol al II-lea instaurează dictatura regală, consfințind supremația monarhului și desființând partidele.

Principalul inamic al lui era Mișcarea legionară, lupta dintre Carol al II-lea și legionari fiind lupta dintre totalitarismul regal și extremismul legionar. Dispariția lui Zelea Codreanu duce la împușcarea premierului Armand Călinescu, legionarii recurgând la fapte extreme sub conducerea lui Horia Sima.

Carol al II-lea pierde Basarabia, Dobrogea și Transilvania de Nord. Este nevoit să abdice în favoarea fiului său, Mihai, la conducerea țării venind Ion Antonescu.

Sunt adevăruri istorice tragice pe care românii le-au trăit și care nu trebuie uitate.

Când este vorba de dictatură și pierderea teritoriilor românești, nu este voie să fim nostalgici. Sunt adevăruri care dor și datorită cărora România Mare nu mai este.

Cornelia RĂDULESCU