Muzeul Județean Teleorman: Coiful de la Peretu

„Mormântul princiar” de la Peretu, provenit dintr-un tumul getic distrus de lucrări de îmbunătățiri funciare în anul 1970 reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din județul Teleorman.

Tumulul se afla pe partea dreaptă a râului Vedea, la circa 2,5 km sud de cetatea getică de la Albeşti.

Aflăm de la muzeografii teleormăneni că inventarul funerar, un adevărat tezaur, a fost recuperat de un inginer agronom şi predat profesorului Petre Voievozeanu. În acelaşi an Emil Moscalu, arheolog în cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti, a realizat o săpătură de salvare în ceea ce mai rămăsese din mormânt.

Tezaurul este compus dintr-un coif de argint aurit, un cazan din bronz fragmentar, o teavă din acelaşi material, un cap de sceptru de argint aurit, un arybalos (vas mic, sferic sau globular, utilizat de obicei ca stică de parfum), 3 phiale (castroane de mică adâncime, utilizate pentru a bea), o strecurătoare, o ţeavă, o aplică frontală, piesele unei zăbale din fier placate cu argint, un inel de chingă din fier placat cu argint, un colier de mărgele din argint, 46 de aplice şi o piesă din tablă de bronz.

Tezaurul descoperit în comuna teleormăneană Peretu are în total 61 de piese şi cântăreşte 2568,90 g și poate fi datat în perioada 383-340 î. Hr. Este posibil să fi aparţinut unui şef de trib din vestul Câmpiei Munteniei, care îşi avea sediul în cetatea de la Albeşti.

Dintre obiectele de inventar se remarcă un coif. Coifuri asemănătoare au mai fost descoperite la Poiana Coţofeneşti, Agighiol, Porţile de Fier (păstrat la Detroit, S.U.A) şi Cucuteni-Băiceni.

Coiful de la Peretu este identic ca formă şi ornamentare cu coifurile descoperite la Agighiol şi Porţile de Fier. Părţile frontală, parietală şi occipitală sunt ornamentate cu trei frize cu motive florale şi geometrice. Apărătoarea cefei este împodobită cu cerbi, obrăzarul stâng este ornat tot cu un cerb, iar cel drept are un vultur cu corn, cu peşte în cioc şi un iepure în gheare. Motivul ochilor, care aveau rol apotropaic (proprietatea magică de a feri pe purtătorul lui de farmece, de boli etc), este prezent şi pe ceramica greacă, pe pumnalele scitice şi pe cele din mediul tracic.

Foarte probabil, coifurile de acest gen erau purtate numai cu ocazia unor scene de cult şi de investitură, căsătorie, turnee regale, ospeţe şi eventual, la vânătoare.

Inventarul original al mormântului de la Peretu se află la Muzeul Națioanl de Istorie a României, iar la Muzeul Județean Teleoman se păstrează replici ale obiectelor, inclusiv a coifului.

Sursa și sursa foto: Muzeul Județean Teleorman

Cornelia RĂDULESCU