Moșii de toamnă, ziua în care românii își pomenesc strămoșii
Sâmbătă, 2 noiembrie 2025, credincioșii ortodocși din toată țara sărbătoresc moșii de toamnă, o zi dedicată pomenirii celor adormiți și recunoștinței pentru darurile primite de la Dumnezeu în timpul anului agricol. Este un moment de rugăciune, reculegere și comuniune între cei vii și c
ei trecuți în veșnicie.
Moșii de toamnă, cunoscuți și ca „sâmbăta morților”, sunt una dintre cele mai importante zile de pomenire a celor adormiți din calendarul ortodox. În această zi, credincioșii se roagă pentru sufletele părinților, bunicilor și strămoșilor și oferă pomană, respectând tradițiile transmise din generație în generație. Tot in această zi, bisericile oficiază slujbe speciale de parastas, iar credincioșii aduc colivă, colaci, vin, lumânări și pachete cu mâncare, pe care le oferă pentru sufletul celor plecați din lume. Sâmbăta este o zi consacrată pomenirii morților, deoarece Hristos a stat în mormânt în ziua de sâmbătă, înainte de Învierea Sa. Cuvântul „moși” provine de la „strămoși” și se referă atât la persoanele care nu mai sunt printre noi, cât și la pomenile și slujbele dedicate acestora.
Tradiția spune că în această sâmbătă se „deschid porțile cerului”, iar sufletele celor adormiți pot primi darurile celor vii. Este, așadar, o zi în care legătura dintre generații se întărește, iar memoria străbunilor este cinstită prin rugăciune și fapte bune.
Gospodinele din satele românești se pregătesc din timp pentru această zi. Cele mai importante daruri aduse la biserică sunt : coliva – simbolul Învierii și al vieții veșnice care se prepară din arpacaș fiert, îndulcit cu miere sau zahăr și amestecat cu nucă măcinată, vanilie și coajă de lămâie; colacii – reprezintă jertfa și dăruirea, iar forma lor rotundă amintește de veșnicie; vinul și lumânările – semne ale luminii și ale vieții de dincolo; roadele toamnei – mere, nuci, struguri, prune uscate, dovleac copt – toate simbolizează belșugul și recunoștința pentru darurile pământului. După slujbă, se împart pachete cu mâncare și băutură „de pomană”, în special către persoane vârstnice, sărace sau bolnave, „ca să se bucure și sufletele celor plecați, prin bucuria celor vii”.
În credința populară, moșii de toamnă sunt momentul în care oamenii se opresc din agitația cotidiană și se gândesc la rădăcinile lor, la familie și la trecerea timpului.
Se spune că cei care uită să facă pomenirea în această zi „răcesc inimile moșilor”, iar anul următor nu le va fi rodnic. De aceea, în toate zonele țării, familiile se adună la biserică, aprind lumânări și rostesc rugăciuni pentru cei dragi. Preoții le reamintesc credincioșilor că moșii de toamna nu sunt o sărbătoare a tristeții, ci una a recunoștinței și a iubirii.
De-a lungul timpului, sărbătoarea moșilor de toamnă s-a împletit cu numeroase tradiții populare, păstrate mai ales în mediul rural. Se spune că în această zi nu se lucrează în gospodărie, pentru a nu tulbura odihna sufletelor; femeile nu spală rufe și nu coc pâine, ci pregătesc doar mâncăruri pentru pomană; se dau de pomană lumânări aprinse, ca sufletele celor adormiți să găsească drumul spre lumină. Dacă plouă în aceasta zi , se spune că și „moșii plâng” și iarna va fi blândă.
În multe localități din țară, moșii de toamnă sunt prilej de întâlnire a familiilor și de curățenie în cimitire. Mormintele sunt împodobite cu flori de toamnă — crizanteme și tufănele —, iar rudele vin cu coșuri pline de daruri.
La sate, oamenii se salută în această zi cu urarea: „să fie primită pomana și să aibă moșii parte de lumină!”
Moșii de toamnă aduc în fiecare an o lecție de modestie și recunoștință- viața trece, dar iubirea și amintirea rămân.
Sărbătoarea ne amintește că legătura dintre vii și cei adormiți nu se rupe niciodată, iar pomenirea lor este un gest de dragoste și de credință.
Adriana VENE
Despre autor
