Moșii de iarnă, o sărbătoare a memoriei și a sufletului

Pe 14 februarie 2026, românii celebrează Moșii de iarnă, cunoscuți și sub denumirea de sâmbăta morților, o zi dedicată pomenirii celor trecuți la cele veșnice.

În fiecare an, calendarul ortodox include patru sărbători de Moși, dedicate pomenirii celor trecuți la cele veșnice. Anul 2026 începe cu Moșii de iarnă, care sunt prăznuiți pe 14 februarie, în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, cunoscută și ca Lăsatul Secului de carne, marcând începutul perioadei de pregătire pentru Postul Paștelui.

Anul continuă cu Moșii de primăvară, sărbătoriți înainte de Paștele ortodox, urmați de Moșii de vară, care au loc în sâmbăta dinaintea Rusaliilor, și se încheie cu Moșii de toamnă, prăznuiți înainte de sărbătoarea Tuturor Sfinților. Fiecare dintre aceste sărbători este dedicată pomenirii celor adormiți și este marcată prin slujbe, rugăciuni și pomeni, păstrând astfel vie legătura dintre cei vii și cei trecuți la cele veșnice.

Pomenirea morților reprezintă una dintre cele mai vechi și profunde tradiții ale poporului român, împletind credința creștină cu obiceiuri străvechi transmise din generație în generație. Pentru mulți credincioși, aceste momente nu sunt doar simple ritualuri religioase, ci expresii ale iubirii, recunoștinței și legăturii neîntrerupte dintre cei vii și cei plecați dintre noi. Potrivit rânduielilor stabilite de Biserica Ortodoxă Română, această zi este consacrată pomenirii generale a morților, fiind un moment de comuniune spirituală între cei vii și cei adormiți. În dimineața zilei de sâmbătă, credincioșii participă la Sfânta Liturghie și la slujba Parastasului. La biserică sunt aduse pomelnice cu numele celor adormiți, colivă, colaci, vin și lumânări.

Pe lângă componenta religioasă, pomenirea morților are și o dimensiune comunitară puternică. Oamenii împart pachete cu mâncare celor prezenți sau celor nevoiași, rostind formula „Dumnezeu să-l ierte”, gest care întărește solidaritatea și spiritul de întrajutorare.

Preoții subliniază că rugăciunea pentru cei adormiți este o formă de milostenie spirituală, prin care credincioșii își arată nădejdea în mila lui Dumnezeu. Totodată, aceste momente oferă familiei prilejul de a-și aminti de cei dragi și de a păstra vie memoria lor.

Totodată, pomenile oferite reflectă respectul și grija față de aproapele, aspect esențial al practicii pomenirii morților.

Specialiștii în etnografie și teologie subliniază că Moșii de iarnă nu sunt doar un gest religios, ci și un liant social și cultural. Prin păstrarea acestor obiceiuri, românii își arată respectul față de strămoși, transmit valorile morale tinerelor generații și consolidează legătura dintre viața de azi și memoria celor trecuți.

Moșii de iarnă rămân o tradiție vie, ce continuă să unească familia, comunitatea și credința, amintindu-ne de importanța respectului pentru cei care ne-au deschis drumul. Astfel, pomenirea celor adormiți devine nu doar un act religios, ci și unul profund uman, care reafirmă demnitatea vieții și speranța în veșnicie.

Adriana VENE