Mortalitatea în România rămâne foarte ridicată

România se confruntă de ani buni cu o realitate demografică îngrijorătoare: rata mortalității este ridicată, sporul natural este negativ, iar speranța de viață rămâne sub media Uniunii Europene. Aceste fenomene nu sunt doar cifre, ci semne de avertizare care indică probleme structurale în sistemul de sănătate, în politicile publice și în stilul de viață al populației.

Un raport al CIA din 2024 arată că România se situează pe locul 5 în lume în clasamentul țărilor cu cea mai mare rată a mortalității, cu 14,6 decese la 1.000 de locuitori. În aceeași perioadă, rata natalității este scăzută de 8,5 nașteri la 1.000 locuitori.

Mortalitatea infantilă (decese înainte de primul an de viață) în 2022 a fost în medie 6,26 decese la 1.000 de nou-născuți vii, cu variații importante între județe, valorile minime în unele județe fiind sub 3, valorile maxime depășind 10,5.

Din totalul deceselor, jumătate sunt cauzate de bolile aparatului circulator mai exact infarct miocardic, boli ischemice, accidente vasculare cerebrale etc.

Mortalitatea prin cancer este cu 48% mai mare decât media UE în rândul persoanelor cu vârste între 15 și 64 de ani. Tipurile cu cele mai ridicate rate sunt de cancer pulmonar, colorectal, de sân, de prostată, de col uterin. România înregistrează 358 decese prevenibile la 100.000 de locuitori în 2020, aproape dublu față de media UE (180/100.000).

Mortalitatea din cauze tratabile – adică decese care ar putea fi evitate dacă persoanele ar avea acces la tratamente eficace – este 235/100.000 de locuitori, de 2,5 ori mai mare decât media UE (92/100.000).

Lipsa unor campanii eficiente de informare duce la diagnosticarea tardivă a bolilor și la ignorarea simptomelor timpurii. Nivelul scăzut de conștientizare asupra prevenției și adoptarea unor stiluri de viață nesănătoase contribuie decisiv la mortalitatea ridicată. Subfinanțarea, exodul medicilor, birocrația și lipsa reformelor coerente în domeniul sănătății au dus la un sistem fragil, incapabil să răspundă eficient nevoilor populației.

Speranța de viață în România (75,3 ani) este cu peste 6 ani mai mică decât media Uniunii Europene (81,5 ani), iar decalajul este și mai pronunțat în cazul bărbaților (71,5 ani în România vs. 78 ani în UE). Mortalitatea infantilă este aproape dublă față de media europeană (5,5‰ în România vs. aprox. 2,6‰ în UE), semnalând carențe majore în îngrijirea neonatală și în accesul la servicii de sănătate maternă.

Aceste diferențe reflectă realități dureroase pentru mii de familii care pierd membri din cauze care, în mod normal, ar putea fi evitate. La indicatorul mortalității evitabile înainte de 75 de ani, România are o poziție constant înaltă în clasamentele negative, mii de oameni mor anual în plină vârstă activă, deși în alte țări europene aceștia ar fi avut șanse mari la supraviețuire.

România are un parcurs dificil în ceea ce privește mortalitatea, dar nu fără speranță. Dacă se aplică sistematic politici publice bine gândite, cu alocări financiare consistente și cu implicarea comunităților locale, este posibilă reducerea semnificativă a deceselor premature și îmbunătățirea calității vieții.

Adriana VENE