Moneda europeană rămâne de referinţă, deşi n-am aderat la zona euro
România a renunţat oficial la trecerea la moneda euro în anul 2015, din motive obiective, amânând intrarea în zona euro pentru anul 2019, evitându-se astfel riscurile pentru o economie lipsită de competitivitate cum este cea românească.
Dar cu toate că am rămas în continuare în afara zonei euro, moneda europeană este folosită în continuare la calcularea accizelor şi chiar unele contracte, cum sunt cele încheiate de agenţii economici cu Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, ca urmare a exploatării resurselor minerale aflate sub incidenţa Legii minelor nr. 86/2003.
Astfel cotele de redevenţă, atât cele din cota procentuală din valoarea producţiei miniere cât şi cele stabilite pe unitatea de producţie minieră sunt stabilite ca echivalent euro.
În luna noiembrie, Guvernul a emis o Ordonanţă de Urgenţă prin care au fost majorate toate redevenţele, cu excepţia celor pentru exploatarea petrolului şi gazelor, păstrându-se totuşi exprimarea valorii lor în echivalent euro, deşi Legea contabilităţii din România interzice ţinerea evidenţei contabile în altă monedă decât cea românească.
De altfel nu este singura eroare pe care o comit guvernanţii în această materie. În capul lor, redevenţa e totuna cu o taxă din categoria impozitelor, aşa că procentele de creştere au fost aplicate la grămadă, pentru toate contractele existente în fiecare domeniu, la nivel naţional.
În realitate redevenţa e o cotă de venit care se plăteşte proprietarului de către concesionar, reprezentând în fond o împărţire a beneficiului realizat. Cuantumul redevenţei nu se negociază, ci e stabilit de proprietar, constituind o condiţie de lansare a operaţiunii economice respective. În consecinţă, redevenţa ar trebui să fie stabilită caz cu caz, exploatare cu exploatare, carieră cu carieră. La acelaşi nivel al redevenţei diferenţa de conţinut de materie utilă şi, implicit, nivelul diferit al costurilor de exploatare afectează condiţiile de concurenţă.
Neexistând un acord de voinţă între concendent şi concesionar, redevenţa fiind stabilită la nivel ministerial ori de autorităţile publice locale redevenţa nu este o fracţiune de preţ ci un drept al proprietarului resursei concesionate de a pretinde o parte din beneficiile realizate de concesionar, redevenţa nu este un venit fiscal la bugetul de stat sau local. Şi totuşi este tratată ca atare de Ministerul Finanţelor dintr-un motiv foarte simplu. La transformarea în lei a redevenţelor li se aplică acelaşi sistem de calcul ca şi la accize, iar dacă cursul leu-euro de la sfârşitul lunii octombrie a anului 2013 va fi mai mic decât cel din 2012, în 2014 la valoarea în lei a unui euro se va adăuga indicele de creştere a preţurilor calculat de Institutul Naţional de Statistică, ceea ce ar însemna că accizele şi redevenţele ar putea fi calculate anul acesta la un curs de circa 4,7 lei pentru un euro.
Singura rezervă în acest sens vine de la faptul că pentru acest sistem de calcul trebuie obţinut acceptul Comisiei Europene, care a decis care este algoritmul de calcul pentru ţările membre ale UE, care n-au aderat la zona euro şi care a fost aplicat în România până acum.
C.R.
Despre autor
