Mihail Tănase – poezii
VINOVĂŢIE
Nimeni nu era
vinovat pentru timpul
pierdut…
Îl priveam prea
modeşti şi cuminţi cum
se pierde pe frunţile noastre.
Obosiţi,
ne-am zăvorât tăcuţi
în cămara iubirii…
NOAPTEA DE CEARĂ
Aş fi uitat totul:
Într-o secundă…
Fericirea,
iubirea,
ura,
şi inima mi s-ar
fi topit fără să-nţeleg…
Aş fi uitat totul:
Într-o altă secundă…
Chiar şi târziile
plecări şi nici-o suferinţă
nu m-ar fi putut ajunge…
Dar mă dori tu,
cu patimă,
şi sângele meu aşteaptă
ultima linişte,
în noaptea de ceară…
RECURS LA IUBIRE
Dumnezeu ne cunoştea
cel mai bine –
Ne pictase în a şaptea zi
într-o paletă
de septembrie.
Şi erau multe plecări,
rănite frunze într-o
expoziţie jilavă de clipe.
Tăcuţi făceam recurs
la iubire…
CADOU
M-am gândit bine…
Tu poţi sădi oricând
primăvara în mine…
Ştiu de atunci
când
fără nici-un cuvânt
mi-ai adus un pumn
lumină
şi eu,
am închis-o
într-o caldă visare…
DORINȚĂ
Mă plimb…
Gândul nopţii pustiu
îmi împinge scaunul cu rotile
privirea nepăsătoare a cerului
naşte zi –
rouă în cafeaua amară…
Dacă aş putea să merg acolo
pe dealul cel mai înalt
zborul nu ar mai fi frânt…
Mihail TĂNASE
Despre autor
