Mielul de Paşte, o afacere rentabilă, dar numai pentru “crescătorii” dornici de averi nemeritate!

Deşi foarte mulţi dintre teleormăneni au renunţat în ultimii ani la obişnuinţa de a avea pe masă, în Sfânta zi de Paşti, tradiţionala friptură de miel, şi asta datorită lipsei banilor, crescătorii de oi au anunţat pentru această primăvară preţuri la carnea de miel ce depăşesc 30 de lei /kilogram. Ceea ce înseamnă că preţurile vor fi mai mari cu 7-8 lei/kg. faţă de anul trecut. Aceleaşi preţuri au fost avansate şi la carnea de ied. Sunt preţuri de-a dreptul prohibitive, posesorii de mari turme de oi şi de capre încercând să se îmbogăţească prin speculă, şi nu printr-o afacere cinstită, într-o piaţă concurenţială.
Dintr-o astfel de ”afacere”, extrem de profitabilă, din păcate câştigă doar speculanţii, doar şmecherii care îşi văd turmele de oi şi de capre numai atunci când trebuie să preia brânza şi mieii de la stâne pentru a-i duce la piaţă. Ei se ocupă doar cu înmulţitul banilor, munca revenind ciobanilor care lucrează permanent, pe ploaie şi vânt, 365 de zile pe an, fără carte de muncă, pe salarii de mizerie, iar de cele mai multe ori doar pe mâncare şi îmbrăcăminte. În marea lor majoritate, ciobanii tocmiţi sunt minori, încălcându-se flagrant legislaţia muncii. Tot ei speculează şi bună parte din mieii şi iezii ţăranilor care nu au posibilitatea să-şi vândă animalele la piaţă, preţurile oferite acestora nedepăşind 10-12 lei/kilogram. În Teleorman, dar şi în alte judeţe ale ţării, “băieţii deştepţi” lucrează la vedere, zilnic preluând de la ţărani, la preţuri foarte mici, zeci şi sute de miei şi iezi, pentru a-i vinde la suprapreţ în preajma sărbătorilor de Paşte.
Din comerţul la colţ de stradă cu miei şi iezi, cu lapte şi brânză practic statul nu încasează nici-un fel de impozit pe venit sau pentru asigurările sociale, nici măcar TVA-ul de 24 la sută. Practic, e o situaţie strigătoare la Cer, căreia, din păcate, autorităţile administrativ teritoriale, dar nici cele fiscale nu se grăbesc să-i pună stavilă. Dintr-un astfel de comerţ ilegal câştigă doar speculanţii, dar şi unii dintre şefii din primării sau dintre miliţienii vremurilor noi, sau poate şi vre-un boss de la Fisc, cărora s-ar putea să le stea în gât drobul şi friptura de miel plătite cu banii din propriile buzunare. Metehne comuniste, de care le e foarte greu să se debaraseze !
În timp ce şmecherii fac averi nemăsurate, ilegalităţile comise sunt fără număr. Este bine cunoscut faptul că 60-70 la sută din efectivelor de animale nu sunt înregistrate la primării şi prin urmare nu se plătesc impozitele prevăzute de lege. În schimb, aşa zişii crescători îşi hrănesc turmele de animale pe izlazurile aparţinând comunităţilor locale fără a plăti cuvenita taxă de păşunat către primării. Ca să nu mai spunem şi faptul că sunt foarte multe cazuri când la APIA se solicită subvenţii pentru un număr de animale mult mai mare decât efectivele reale. Ceea ce înseamnă că statul pierde de două ori, odată pentru că se nu încasează impozitele prevăzute de lege, a doua oară pentru că atribuie unor şmecheri bani necuveniţi de la bugetul central.
Aşa zişii crescători de oi şi capre nu dispun de suprafeţele de teren necesare pentru producerea de furaje şi pentru păşunatul animalelor, neavând terenuri în proprietare, dar nici islazuri concesionate de la primării. Aşa că nu plătesc impozitul prevăzut de lege pe terenurile agricole necesare pentru creşterea animalelor. În întregul judeţ, e o adevărată debandadă în ceea ce priveşte creşterea turmelor de oi şi de capre. Mai ales în această primăvară, când, după un an extrem de secetos, mulţi dintre proprietarii de animale au rămas deja fără furaje. Nici n-a dat bine firul ierbii, că stânele au fost deja scoase pe islazuri. Ciobanii, cât îi ziua de mare îşi odihnesc animalele la stânele improvizate pe toate coclaurile, păscutul oilor şi al caprelor făcându-se noaptea pe culturile agricole, distrugând mii şi mii de hectare de grâu, orz, lucernă etc. Se produc astfel pagube imense pentru marile exploataţii agricole, dar şi pentru micii agricultori, cărora le sunt compromise recoltele.
Tăiatul mieilor şi iezilor pe marginea şanţului, sau la pătule, cum zic unii dintre teleormăneni, se face cu încălcarea oricăror norme de igienă, a oricăror norme sanitar veterinare.
Pentru ca astfel de probleme legate de creşterea animalelor şi comercializarea ilegală a mieilor, a iezilor şi produselor lactate nu trebuie decât administraţiile publice locale şi cele fiscale să-şi facă cu prisosinţă datoria, să respecte legile ţării.

George ZAVERA