Mărturisire sau gânduri din scaunul cu rotile
Te iubesc… E ușor de spus, mai greu de demonstrat, pentru că tu ești acolo și eu aici… Sper că am să pot să o fac… Acum ești în mintea mea… Pot să respir și să mă simt fericit din nou… Vom fugi departe, vom începe o viață și vom fi cei despre care se va vorbi și despre care, poate se vor scrie cărți. Ești cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Ești cel mai bun lucru pe care l-am putut visa. Ești viața din interiorul meu… Ești speranța care strălucește altfel și ești motivul pentru care mă bucur de senin… Da, scriu acest eseu perfect, doar pentru tine, fata perfectă pentru că te-am visat… Erai așezată pe marginea patului meu, lângă mine, femeia vieții mele… Vorbeai o limbă străină pe care încercam să o înțeleg… Ridicai mâinile în aer, râdeai și eu te adoram ca pe o zeiță. Mă rupsesem de lumea întreagă pentru a mă îneca în ochii tăi mari ca cel mai vast deșert. În vocea ta blândă auzeam culorile verii. Gustam mierea buzelor tale și mă scufundam într-o elegie pură a vieții…
Mihail TĂNASE
Despre autor
