Odată cu reorganizarea Poliţiei Comunitare, devenită, din ianuarie 2011, Poliţia Locală, agenţii de poliţie din această structură au primit noi atribuţii printre care şi aceea de a avea responsabilităţi în domeniul circulaţiei. Astfel ei au dreptul de a asigura fluenţa circulaţiei, dar, mai ales, de a sancţiona anumite încălcări ale Codului Rutier.
Conform articolului 7 din Legea nr. 155/2010, Legea poliţiei locale, poliţiştii locali au sarcini asemănătoare cu cele ale agenţilor de la Poliţia Rutieră.
Astfel, poliţiştii locali au dreptul să constate contravenţii şi să aplice sancţiuni în ceea ce priveşte oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis. De asemenea, au dreptul să dispună ridicarea autovehiculelor staţionate neregulamentar.
Poliţiştii locali mai pot sancţiona cu amenzi încălcarea normelor legale privind masa maximă admisă şi accesul pe anumite căi rutiere, putând să oprească în trafic orice autovehicul.
Ca şi pe bicicliştii sau mopediştii care încalcă regulile de circulaţie. Şi nici pietonii nu scapă de ochii vigilenţi ai poliţiştilor locali.
Dar principala atribuţie a Poliţiei Locale este stipulată în articolul 1 al Legii 155/2010, care spune că Poliţia locală se înfiinţează în scopul exercitării atribuţiilor privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor din diverse domenii prevăzute de lege.
Prin urmare participarea poliţiştilor locali la dirijarea circulaţiei şi la sancţionarea abaterilor de la lege e departe de a justifica prezenţa maşinilor Poliţiei Locale pe căile de circulaţie în afara cazurilor când Poliţia Rutieră e depăşită, cum ar fi marşurile de protest, mitingurile şi sărbătorirea diverselor evenimente sau în cazul unor accidente petrecute pe raza de activitate.
În condiţiile în care infracţionalitatea a crescut alarmant iar eliberarea condiţionată sau legală a mii de deţinuţi, după intrarea în vigoare a noului Cod Penal a sporit ameninţarea asupra cetăţeanului şi a bunurilor sale, precum şi a bunurilor publice, şefii acestor instituţii ar trebui să-şi fixeze priorităţile şi să-şi revizuiască strategiile.
În ultima vreme alexăndrenii, dar şi cetăţenii din alte oraşe şi municipii din ţară, s-au confruntat cu numeroase furturi din buzunare, jafuri în plină stradă, când la lumina zilei sau la adăpostul întunericului femeilor le sunt smulse genţile sau bijuteriile, cu violenţă sau sub ameninţarea violenţei.
Sunt atacate una după alta bănci şi case de amanet, iar acest lucru ar putea fi evitat dacă ar exista o bună coordonare şi colaborare între Poliţia Naţională şi poliţiile locale.
Nu mai vorbim despre apărarea liniştii cetăţenilor şi de respectarea civilizaţiei urbane. Găştile de cartier îşi fac de cap la ore târzii din noapte, băieţii de bani gata organizează după miezul nopţii, când circulaţia se diminuează, curse de maşini sau de motociclete care deranjează cetăţenii şi pun în pericol vieţile „concurenţilor”, dar şi pe ale celor aflaţi din curiozitate sau din întâmplare în zonele respective.
Toate aceste minusuri din activitatea poliţiilor locale ar putea fi lesne eliminate, pentru că întreaga organizare şi desfăşurare a instituţiilor în plan local este guvernată de hotărârile consiliilor locale şi de deciziile primarilor.
Exagerarea activităţii de supraveghere şi control a circulaţiei rutiere, atunci când este însoţită şi exces de zel, sau chiar abuzuri nu face altceva decât să-i nemulţumească pe cetăţeni, mai ales când aceste atribuţii se exercită în detrimentul siguranţei cetăţeanului, a liniştii şi ordinii publice şi a integrităţii patrimoniului public şi privat. Mai ales că cei mai mulţi dintre agenţii locali n-au studiile şi pregătirea necesare în domeniul siguranţei circulaţiei.
E clar că aşa cum s-a întâmplat şi se întâmplă şi cu alte legi, necesare şi coerente pe fond, mulţi dintre cei puşi să aplice Legea poliţiei locale (primari şi consilii locale) o fac în aşa fel încât merită cu prisosinţă ca cetăţenii nemulţumiţi să le adreseze mioriticul îndemn „Luaţi-vă capre, domnilor!”.

C.D.

Despre autor