Legea amnistiei şi graţierii, piatră de încercare pentru clasa politică
Deputaţii din Comisia juridică au adoptat luni seara, cu amendamentele de rigoare, un proiect de lege al amnistiei şi graţierii, iniţiat de deputaţii Nicolae Păun şi Mădălin Voicu.
Prin amendamente s-a prelungit termenul pentru amnistie, putând intra sub incidenţa legii cei condamnaţi pe termene de până la şase ani, iar pentru graţiere se încadrează cei care au pedepse de până la şapte ani de închisoare. Termenele anterioare erau de patru ani pentru amnistie şi de şapte ani pentru graţiere.
Înainte ca deputaţii să dea votul final în plen, preşedintele Băsescu le-a transmis deputaţilor, prin purtătorul său de cuvânt Bogdan Oprea, următoarele: „Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, roagă Camera Deputaţilor să respingă Legea pentru amnistierea unor infracţiuni şi graţierea unor pedepse. O eventuala adoptare a acestei legi va decredibiliza eforturile de luptă împotriva corupţiei şi va afecta încrederea în justiţie având, în acelaşi timp, efecte catastrofale pentru următorul raport privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV).”
În condiţiile în care Europa s-a pronunţat deja în privinţa accederii României şi Bulgariei în spaţiul Schengen, amânând intrarea până spre Paştele Cailor, MCV-ul care urmează nici nu mai contează. Aşa că nu acesta este motivul pentru care Traian Băsescu încearcă să evite votarea legii, pe care n-o poate respinge decât o singură dată. Motivul este acela că printre cei amnistiaţi se va număra şi Adrian Năstase, care din momentul în care legea ar fi publicată în Monitorul Oficial ar avea cazierul curat şi şi-ar recăpăta toate drepturile civile, inclusiv acela de a ocupa funcţii publice şi de a fi ales, inclusiv în funcţia pe care o ocupă acum Traian Băsescu.
Dacă preşedintele ar fi spus că după amnistie zeci de mii de infractori ar năpădi oraşele şi satele României, că nimeni nu garantează că aceştia nu se vor întoarce la vechile obiceiuri şi că organele de ordine vor face faţă noilor provocări, probabil că altul ar fi fost ecoul scrisorii sale adresată preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului.
Pe de altă parte nu se poate trece cu vederea peste ipocrizia şi politicianismul susţinătorilor iniţiativei legislative. Vezi, doamne, condiţiile de detenţie din marea majoritate a închisorilor româneşti nu corespund normelor europene şi România plăteşte anual milioane de dolari pentru asta, în urma numeroaselor plângeri adresate CEDO de către deţinui. Şi că întreţinerea unui puşcăriaş ne costă 2.500 de lei pe lună, bani care depăşesc de multe ori alocaţia unui copil.
Această lege tulbură apele şi în USL, liberalii pronunţându-se clar împotriva votării ei în regim de urgenţă, considerând că nu e momentul oportun, aşa că PSD nu se poate baza decât pe votul propriilor deputaţi, al UDMR, minorităţilor şi parlamentarilor independenţi. Lucrurile s-ar complica şi mai mult dacă liberalii vor reuşi să impună vot deschis.
Aflăm, chiar în timpul redactării acestui material că Legea graţierii şi amnistiei a fost scoasă de pe ordinea de zi a şedinţei. Nu este exclus ca ameninţarea liberalilor că vor părăsi sala de plen dacă nu se votează la vedere să fi stricat majoritatea fragilă, încropită pe fugă, şi asta să-i fi determinat pe social-democraţi să ceară scoaterea de pe ordinea de zi a proiectului de lege.
Asta nu înseamnă că lucrurile se vor opri aici şi că Legea amnistiei va fi uitată prin sertare, aşa că vom reveni asupra acestui subiect.
C.O.
Despre autor
