La 30 ianuarie, în calendarul creştin-ortodox

Ziua Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur

La sfârşitul lunii lui Gerar, pe 30 ianuarie, creştinii -ortodocsi sărbătoresc laolaltă pe Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, că pe cei mai mari păstori ai Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos.

Având o viaţă sfântă, fiindcă, pe lângă darul tălmăcirii Sfintelor Scripturi, s- au învrednicit şi de înaltă treaptă a arhieriei, ei sunt cunoscuţi în calendarul religios sub numele de Sfinţii Trei Ierarhi.

Pomenirea aparte a Sf. Vasile cel Mare (330-379) se face la 1 ianuarie, a Sf. Grigorie Teologul (330-389) la 25 ianuarie, iar a Sf. Ioan Gură de Aur( 344-407) la 27 ianuarie şi la 13 noiembrie.

Trăind ca în aceeaşi vreme (veacul al IV-lea), în anii când biserica era primejduită de abaterile de la dreapta credinţă, de aşa -zisele erezii, cei Trei Ierarhi au dus o luptă grea şi neîncetată pentru apărarea dreptei credinţe apostolice, cu privire la dogma Sf. Treimi, o însemnată taină a credinţei creştine.

Ca înalţi Ierarhi ai bisericii, toţi cei Trei Sfinţi au folosit amvonul, dar fiecare în felul său.

Mare pastor al mirenilor şi adevărat îndrumător al călugărilor, din cele mai vestite cuvântări ale lui Vasile cel Mare, din amvon, amintim tâlcuirile la “Cartea Fericirii” şi la “Cartea Psalmilor “.

Împreună cu Sf. Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare s-a străduit pentru desăvârşirea Sfintei Liturghii din timpul lor, lăsând Bisericii Răsăritene cele două Liturghii care le poartă numele şi care se săvârşesc până astăzi în Biserica Ortodoxă.

Cel de-al doilea Sfânt, Grigorie de Nazianz, fiind un excelent orator înnăscut, mare poet şi teolog şi-a dobândit renumele de “Cuvântător de Dumnezeu”, adică “Teolog“, tălmăcind pe înţelesul oamenilor taina Sfintei Treimi.

Combătând cu tărie, în Biserica “Învierii“, din Constantinopol, prin cuvântările lui, rătăcirea adepţilor păgânului Arie este ales Arhiepiscop al Cetăţii Constantinopol.

Dintre cuvântările lui cele mai însemnate sunt “Cele cinci cuvântări teologice“, ţinute în Biserica Ortodoxă din Constantinopol.

Socotit cel mai iscusit predicator pe care l-a avut Biserica, Ioan Gură de Aur a folosit amvonul pentru învăţarea mirenilor, chemându-i la pocăinţă şi milostenie.

El a lăsat Bisericii creştine “Tâlcuirea Evangheliei după Matei“ şi “Tâlcuirea celor 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel“, tâlcuiri ce sunt o adevărată Evanghelie practică.

Împodobiţi de Dumnezeu cu daruri alese, cinstirea celor Trei Ierarhi, atât de mult, a ajuns o pricină de dezbinare între credincioşi. La vremea aceea, unii dintre creştini îl socoteau fruntaş al lor şi mai iscusit la cuvânt decât toţi pe Vasile, alţii pe Grigorie, iar mulţi pe Ioan, cel “cu gura de aur“.

Deoarece Sfinţii n-au răbdat o învrăjbire ca aceasta, un minunat şi înţelept bărbat, anume Ioan, Mitropolitul cetăţii Evhaitelor, a rânduit pomenire a Sfinţilor Trei Ierarhi, în aceeaşi zi, la 30 ianuarie, pe vremea când în Constantinopol, domnea cucernicul împărat Alexie I Comneanul (1081 – 1118).

De amintit e faptul că, în urmă cu peste trei secole si jumatate, în cinstea Sfinţilor Trei Ierarhi, vrednici cârmuitori ai Bisericii lui Hristos, Vasile Lupu, domnitorul Moldovei (1634-1653) a ctitorit minunata Biserica “Trei Ierarhi“ din Iaşi, cea care uimeşte şi astăzi multă lume prin fumuseţea podoabelor sale.

Bucurându-se de o înaltă preţuire, multe biserici parohiale şi manăstireşti de la noi din ţară poartă hramul “Sfinţii Trei Ierarhi“.

Leon Armeanca