Ion Creangă, cel mai iubit mărţişor al românilor

“A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti”; aşa încep mai toate poveştile noastre româneşti.

Şi am putea continua astfel: “Şi de n-ar fi fost genialul povestitor Ion Creanga nici noi n-am fi astfel. Căci noi nu suntem de ieri, de alaltăieri, noi suntem de-o seamă cu poveştile şi povestirile sale, iar viaţa lor este fără de sfârşit”.

La 1 martie 1837, acum 179 de ani, bunul Dumnezeu a dăruit neamului nostru, la Humulesti, din fostul ţinut Neamţ, ţinut plin de legende şi proverbe, cel mai frumos mărţişor: un prunc cu părul bălai, isteţ şi neastâmpărat, ca mai toţi copiii.

Cum se întâmplă doar în poveşti, Ion Creanga a fost adus pe lume de cea mai bună mamă, vestită pentru năzdrăvăniile sale, Smaranda, fiica vornicului David Creangă din Pipirig.

Tatăl, Ştefan a Petrei Ciubotariul era din Humulesti, “sat vechi răzăşesc”, ”mare şi vesel“, “cu gospodari tot unul şi unul“, aşezat pe malul raului Ozana“ cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul“.

Fiind primul dintre cei opt copii ai săi, mama i-a spus acestuia Nica, ca să nu fie descoperit şi urgisit de cele rele.

Descoperit de prietenul său Mihai Eminescu şi îndemnat să şi scrie, Creangă a devenit “Stăpânul poveştilor“.

Ca stăpân bun şi generos, din bogăţia sa cea mai de preţ, ne-a oferit sufletul profund românesc.

Iubita şi cunoscută cu adevărat de către copiii neamului nostru, creaţia literară a lui Creangă este tradusă şi cunoscută în peste 50 de limbi ale lumii.

Ce-am fi fost noi fără “Poveştile“ şi “Povestirile“ sale fermecătoare, fără opera sa de maturitate, “Amintiri din copilărie“, un monument al prozei noastre artistice?

Fireşte, am fi fost mai puţini veseli şi, poate, n-am fi avut curajul să fugim la scăldat, să furăm cireşele vreunei mătuşi sau să smântânim oalele bunicilor.

Ne-am bucurat citindu-i isprăvile aşa cum au fost ele povestite în graiul pur moldovenesc , grai pe care astăzi rar îl mai auzim.

Am fost fericiţi, cu cartea lui pe braţe, în vacanţe sau seara, la culcare.

Pentru talentul de mare povestitor, pe care l-a avut din naştere, Ion Creanga a devenit – după expresia lui G.Ibrăileanu – “Homer al nostru”, iar opera lui este socotită “epopeea poporului român”.

Numărându-se printre titanii literaturii romane şi universale, alături de Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale, marele scriitor se stinge din viaţa, în urma unui atac cerebral, la numai 52 de ani, la 31 decembrie 1889, fiind înmormântat la Iaşi, în cimitirul “Eternitatea“.

Citindu-i şi recitindu-i opera, ce este un izvor de nesfârşită veselie şi duioşie, vom fi mai optimişti şi mai romani.

Prof. Marinea Armeanca

Șc. Gimnazială Scurtu Mare