Învoirea la locul de muncă. Situațiile în care angajatorul este obligat să-l învoiască pe salariat

Învoirea la locul de muncă. Situațiile în care angajatorul este obligat să-l învoiască pe salariat

Invoirea tine de libertatea de vointa a partilor contractante, fara a exista o prevedere legala, si consta in permisiunea oferita salariatului de a absenta de la serviciu, pe o perioada scurta, cu plata salariului. Evident, invoirea e posibila doar daca angajatorul este de acord cu ea, atunci cand salariatul are niste probleme personale deosebite, insa in anumite cazuri angajatorul chiar este obligat sa-l invoiasca pe salariat – de exemplu, daca acesta este chemat ca martor in instanta.

Invoirea nu este reglementata nici in Codul muncii, nici intr-un alt act normativ, insa este des intalnita in practica.

Nu putem vorbi despre invoirefara sa nu ne referim si la legislatia privind zilele libere de care pot beneficia angajatii. De exemplu, stiati ca, potrivit Legii 91/2014, salariatul parinte poate solicita acordarea unei zile lucratoare libere pe an pentru a verifica starea de sanatate a copilului?

Atentie, nu este vorba despre o zi libera care se acorda in cazul in care copilul este efectiv bolnav, pentru ca atunci ar beneficia de un concediu platit pentru ingrijirea copilului bolnav (conform OUG nr. 158/2005).

Practic, este vorba de o zi in care salariatul programeaza o vizita cu copilul la medic, pentru un control, o zi libera fara plata si care nu are caracterul unei invoiri. Iar dvs. sunteti obligat sa acordati aceasta zi libera, in caz contrar riscati o amenda intre 500 si 1.500 de lei.

Zilele de repaus saptamanal sau zilele in care nu se lucreaza pentru a se compensa orele suplimentare, sau ca efect al unui program inegal de lucru, reprezinta perioade in care salariatul isi exercita dreptul la odihna, adica perioade de repaus.

Dimpotriva, zilele libere consacrate in legi speciale pentru diferite interese personale sau de familie ale salariatului nu sunt destinate refacerii capacitatii de munca a acestuia. De exemplu, donatorii de sange, parintii care isi supravegheaza copiii in cazul suspendarii activitatilor didactice, martorii in procesul penal – desfasoara alte activitati, care nu au legatura cu refacerea capacitatii de munca, dar pe care legiuitorul le-a considerat suficient de importante pentru a interveni in raportul contractual de munca.

Justificarea acordarii de zile libere este, fara exceptie, independenta de munca insasi; de aceea prevederea lor are caracter imperativ si ii este impusa angajatorului, chiar in contra vointei sale.

Zilele libere nu constituie perioade de suspendare a CIM

Acordarea unor zile libere este determinata de o situatie specifica in care se gaseste salariatul si constituie adesea modalitati de asigurare a unui anume echilibru intre viata profesionala si viata privata ori intre indeplinirea unor interese private si a unor interese publice, obstesti.

Faptul ca aceste zile libere nu reprezinta perioade de suspendare are o serie de consecinte juridice imediate. In primul rand, ele nu se supun inregistrarii in Revisal. Apoi, munca prestata intr-una dintre aceste zile libere nu se considera munca nedeclarata si nu atrage sanctionarea angajatorului.

Sanctiuni contraventionale specifice se aplica in fiecare caz in care angajatorul refuza acordarea acestor zile libere, dar es

Despre autor

Click to listen highlighted text!