Într-o altă dimensiune
Ce dureros e „ieri”, când cuvântul se naște din lacrimă. E o poveste veche, scrisă într-un alfabet al suferinței, unde fiecare literă e o amintire, fiecare virgulă e o tăcere. În acele clipe, timpul se încolăcește în jurul inimii noastre, iar cuvintele devin pietre pe care le purtăm în suflet.
Ce dureros e „azi”, când amurgul se revarsă fără tine. Soarele se ascunde în spatele norilor, iar cerul se colorează în nuanțe de melancolie. În fiecare răsărit și apus, simt că tu ești undeva acolo, într-o altă dimensiune, privind la felul în care lumina se stinge treptat.
Ce dureros va fi „mâine”, când amurgul va reveni. Fără tine, voi fi doar o umbră în peisajul tăcut al serii. Voi privi cerul și voi căuta stelele care să-mi poarte gândurile către tine.
Voi continua să scriu, să caut în cuvinte răspunsuri la întrebările mele. Și într-o zi, amurgul va fi doar o amintire, iar tu vei fi lumina care mă va ghida prin întuneric.
Mihail TĂNASE
Despre autor
