Îngenunchez în lacrimă sau gânduri din scaunul cu rotile

Îngenunchez la picioarele tainei, ca un călător într-un sanctuar ascuns. Acolo, în siguranță, sufletul meu se deschide către mister. Tainele sunt ca niște chei care deblochează uși către lumea interioară.

Îngenunchez într-o lacrimă târzie și tăcută. Lacrimile sunt rugăciuni ale inimii, scufundându-se în pământul sufletului. Ele sunt o formă de eliberare, o cădere către adâncimi necunoscute.

Ca un blestem… Cuvântul răsună în mine ca un ecou. Blestemul poate fi o binecuvântare în deghizare, o provocare care ne schimbă. Îngenunchez în fața acestui blestem, ca să-l accept și să-l transform într-o binecuvântare.

Mihail TĂNASE