Înfrățirea cu dracu’ nu-ți garantează întotdeauna că treci puntea

PNL, singurul partid din Europa cu o istorie de 146 de ani, făuritorul României Mari și al statului român modern, traversează unul din momentele dificile ale evoluției sale. Azi, partidul Brătienilor stă pe un butoi cu pulbere, iar în interior și în afară sar scântei.

În Modrogan, aproape nimeni nu este mulțumit de rezultatul negocierilor din coaliție, nici cele care privesc ministerele, nici cele în legătură cu împărțirea prefecturilor, deși PNL este cel mai important partid din coaliție. E clar că Ludovic Orban, un politician de bun simț, n-a putut să facă față chichirăilor și năsuilor progresiști și nici vulpoilor udemeriști, care știu ca nimeni alții să-și promoveze interesele.

Ofensiva zgomotoasă și tupeistă a colegilor de coaliție ai liberalilor a continuat și după proțăpirea în funcțiile de miniștri, prefecți și subprefecți a unor iluștri necunoscuți, care strigă în gura mare că o vor lua de la zero, sugerând că predecesorii lor liberali au fost niște incompetenți. Și e normal ca liberalii de frunte și cei de rând să se mire de lipsa de reacție a premierului Florin Cîțu, care a fost unul dintre membrii importanți ai Guvernului Orban.

Deși în PNL există mulți lideri nemulțumiți de situația în care a ajuns partidul în coaliție, deși are tot dreptul să aibă un cuvând greu de spus atât pentru că a obținut cel mai mare număr de voturi și, mai ales, este asumat de președintele Klaus Iohannis.

Cel care a pus degetul pe rană a fost Cezar Preda, unul dintre cei mai experimentați politicieni din PNL și nu numai: „E prima oară când întâlnesc o chestie nouă, când un partener de alianță îmi poziționează persoanele care ar trebui să fie pe anumite funcții. Cu niște oameni care au deja o vechime în Parlament, să te poziționezi, condiționând un partid mai mare ca tine, mi se pare că trebuie să distingem două chestiuni, ori ai interesul să nu faci, ori mai multe forțe doresc ca lucrurile să se ducă într-o direcție de suicid în partidul meu.”

Tot Cezar Preda vorbește și de o eventuală spargere a coaliției și printre motive invocă și proiectul privind listarea la bursă a unor pachete de acțiuni pe care statul le deține la diverse companii, unele dintre ele profitabile: „În ceea ce privește listarea la bursă a pachetelor de acțiuni, este un risc. Eu îl recunosc: riscul este să fie o ofertă speculativă, pentru că toată lumea cumpără acum pe preţ mic şi vinde când e preţul just.

Astea sunt speculaţii pe care le fac miliardarii lumii, fondurile. Aici e un risc foarte mare pentru că de ce să le dăm noi pâinea speculanţilor? Pentru ce? Pentru nişte preţuri mici?

Dar poate semnalul acesta și modul că le listează la bursă este unul foarte puternic și eu cred că dacă ne vom despărți vreodată, în coaliția asta, v-am spus, ne despărțim din trei motive: despre credință, despre familia tradițională și despre averea națională.”

Sunt cele trei teme pe care liberalii și useroplusiștii sunt pe poziții diametral opuse. Niciun liberal, tânăr sau bătrân, nu va fi de acord cu elucubrațiile progresistului Bulai care spune că Isus provine dintr-o mamă surogat, nimeni alta decât Fecioara Maria, căruia românul de rând îi spune de 2000 de ani Maica Domnului.

În ceea ce privește familia tradițională, cum să spună liberalii, care au dat adevărate familii dinastice la cârma țării, că sunt de acord cu consiliera lui Cioloș, care spune că trebuie să conviețuim în turmă.

Iar despre avuția națională nu e nimic de discutat. Deviza seculară a liberalilor ” Prin noi înșine” spune totul.

Dar cine încearcă să compromită guvernarea percepută de toată lumea ca fiind liberală? O gașcă de progresiști-globaliști, care a venit buluc când Barna și Seidler au dat semnalul. Și cine sunt Barna și Seidler? Doi foști șefi ai ELSA România, o asociație a studenților la drept din Europa, susținută financiar de organizații și personalități globaliste, despre care, spun mulți, e opera serviciilor secrete din mai multe țări, încă din 1981, când a luat ființă.

Oare de ce și-au lăsat cei mai mulți dintre ei slujbele bine plătite din străinătate, din diverse domenii, și au venit în România cea săracă și retrogradă? S-o reformeze? Nicidecum. Ei reprezintă interesele marilor corporații internaționale și au venit în țara natală ca într-o țară străină, când s-a dat ordinul pe unitate.

Marx spunea că proletarii n-au țară, pentru că singura lor avere erau brațele și creativitatea. De aceea trebuiau să se unească împotriva dușmanului comun, capitalul.

Nici progresiștii de azi nu mai au țară fiind sclavii marilor corporații, care-și schimbă patriile în funcție de productivitatea ”pașunilor”, precum spunea în urmă cu aproape 150 de ani poetul național în Scrisoarea a III-a.

Pentru ei, statele naționale și suverane sunt o piedică în calea progresului civilației umane și de aceea încearcă prin toate mijloacele să obțină guverne proprii sau funcții guvernamentale în țările în care clasa politică e slabă și permite crearea de breșe, prin care globaliștii abia așteaptă să se strecoare.

Apoi, metodologia neomarxistă de cancerizare a statelor este cucerirea treptată de poziții guvernamentale. Pe urmă, după cățărarea în posturi, titularii infestează instituțiile preluate cu ”agenți” proaspeți pentru ciclul următor. Când vor profita iar de slăbiciunea partidelor clasice și vor ocupa noi poziții și vor promova noi agenți. Până când copacul numit stat va fi desfrunzit și omizile roșii sau galbene vor dispărea. Și, ca într-un film de ficțiune, pe ruinele statelor naționale și suverane va flutura steagul globalismului biruitor.

Și omenirea se va întoarce în anii ei cei mai tineri, când totul era la comun: și hrana, și nevestele, și câmpiile, și pădurile.

Dar până atunci mai e ceva vreme, suficientă pentru ca partidele clasice, cel puțin în România, să ajungă la concluzia că nu întotdeauna înfrățirea cu dracu îți garantează că treci puntea.

C.R.