Indemnizația de hrană în concediul de odihnă

Potrivit art. 18 din Legea nr. 153/2017 (1)Începând cu 1 decembrie 2018, ordonatorii de credite acordă obligatoriu, lunar, indemnizații de hrană la nivelul anual a două salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, cu excepția personalului Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiției – Administrația Națională a Penitenciarelor, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază și Serviciului de Telecomunicații Speciale, precum şi a personalului poliției locale care, potrivit legii, beneficiază de drepturi de hrană în temeiul Ordonanței Guvernului nr.26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Indemnizațiile de hrană prevăzute la alin.(1) se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat în luna anterioară, cu încadrarea în prevederile art. 25 alin.(1).

(3) Personalul care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de drepturi de hrană potrivit Ordonanţei Guvernului nr.26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu este angajat/încadrat în instituţiile şi autorităţile publice prevăzute la art.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în cadrul poliţiei locale, beneficiază exclusiv de indemnizaţia de hrană prevăzută la alin.(1).

Potrivit art. 34 alin.(1) din Legea nr. 153/2017, prevederile din actele normative referitoare la mutare, acordarea concediilor, cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea si locuință rămân în vigoare.

Conform opiniei Ministerului Muncii si Solidarității Sociale, reglementarea concediului de odihna si a indemnizației pentru concediul de odihna în sectorul bugetar este prevăzută de art. 150 din Codul muncii, art. 22 din OG nr. 6/2007, art. 23 din OG 10/2008 si art. 7 din HG nr. 250/1992.

In ceea ce privește funcționarii publici, potrivit art. 22 alin. (5) si (7) din OG 6/2007, cu modificările si completările ulterioare, aceasta categorie de personal beneficiază, pe perioada efectuării concediului anual de odihna la care sunt îndreptățiți conform legii, de o indemnizație pentru concediul de odihna. La determinarea indemnizației de concediu de odihna se vor lua in calcul, pe lângă salariul de baza, si sporurile de care beneficiază, potrivit legii.

Celelalte prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariaților din administrația publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitățile bugetare, republicata, cu modificările ulterioare, rămân în vigoare.

La art. 7 (1) din hotărârea sus-menționată se prevede ca pe durata concediului de odihna, salariații au dreptul la o indemnizație calculata in raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreuna, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihna.

Din analiza Legii nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, se observa ca termenul de indemnizații este utilizat separat de cel de spor, iar reglementările sunt de asemenea diferite, pentru fiecare categorie de drept salarial in parte.

Astfel, potrivit acestui ultim act normativ, venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de baza, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comanda/salariile de comanda, indemnizațiile de încadrare, indemnizațiile lunare si, după caz, compensațiile, indemnizațiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele si premiile, precum si alte drepturi in bani si/sau in natura, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.

In considerarea celor expuse, deși strict formal, conform legislației specifice, indemnizația de hrana nu poate fi considerata spor in sensul OG 6/2007 si al Legii nr. 153/2017, ținând cont de prevederile art. 150 alin. (1) din Codul muncii, opinia conturata la nivelul Ministerului Muncii este in sensul ca acest drept salarial este inclus in baza de calcul a indemnizației aferenta concediului de odihna.

Prin urmare, analizând cele anterior invocate, în special din perspectiva plății indemnizației de concediu aferenta perioadei concediului de odihna, se pot contura doua opinii:

1. Într-o prima opinie, prevalenta ar avea dispozițiile art 150 din Codul muncii fata de cele ale OG 6/2007 si ale HG 250/1992, situație în care indemnizația de concediu aferenta perioadei de concediu de odihna nu poate fi mai mica decât salariul de baza, indemnizațiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva. Conform acestei interpretări, la calculul indemnizației de CO se va lua în calcul salariul de baza, indemnizațiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, așadar inclusiv indemnizația de hrana.

2. In a doua opinie, ținând cont de faptul ca OG 6/2007 este act normativ de nivel primar, însă reglementează specific domeniul funcționarilor publici din sectorul bugetar, prevalenta au dispozițiile art. 22 din OG 6/2007, care fac referire doar la sporuri nu si la indemnizații. Caz în care indemnizația de hrana nefiind spor, nu ar putea fi luata in calcul la stabilirea indemnizației aferenta concediului de odihna.

Pornind de la opinia formulata de Ministerul Muncii, dar ținând cont și de particularitățile legislației salarizării personalului bugetar, pentru a evita eventuale sancțiuni ale organelor de control, apreciem necesar ca anterior includerii indemnizației de hrana printre elementele luate in calcul la stabilirea cuantumului indemnizației pentru concediul de odihna să solicitați un punct de vedere caracterizat de la Ministerul Muncii si Solidarității Sociale

Mircea OLTEANU