Înălțarea Sfintei Cruci, o zi cu dublă semnificație
Înălțarea Sfintei Cruci este a doua mare sărbătoare a lunii septembrie, după Nașterea Maicii Domnului. Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii, așa cum mai este numit evenimentul, este sărbătoarea care prăznuiește răstignirea Mântuitorului Iisus. Este considerată ziua care vestește sfârșitul verii și începutul toamnei.
Este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnu
lui sfânt. În această zi sărbătorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:
-Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335;
– Aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Sărbătoarea amintește de un moment semnificativ din viața Sfinților Împărați Constantin și Elena. În lupta cu Maxenţiu, un dușman al creștinilor (307-312), împăratul Constantin a avut o viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce formată din stele, cu inscripția „Prin acest semn vei învinge”. Împăratul a învins, iar mama lui, după izbândă, a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota.
Datorită acesteia s-au găsit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul și care sunt crucile tâlharilor răstigniți odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos.
După această minune, Patriarhul a poruncit înălțarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul.
Când împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului în Persia. Sfânta Cruce a rămas aici timp de paisprezece ani, până când Hosroe a fost învins de împăratul Heraclie, care a dus sfânta cruce în Ierusalim.
În toate bisericile din țară au loc slujbe speciale de pomenire, procesiuni și momente de rugăciune, menite să amintească de puterea și simbolistica Crucii, ca semn al biruinței vieții asupra morții, al sacrificiului și al mântuirii.
Spre deosebire de alte sărbători mari, 14 septembrie este o zi de post aspru, chiar dacă nu cade în perioada obișnuită a posturilor. Credincioșii sunt îndemnați la cumpătare, rugăciune și meditație asupra sensului jertfei lui Hristos.
În popor, ziua de 14 septembrie mai este cunoscută și sub numele de Ziua Crucii, și marchează începerea toamnei din punct de vedere tradițional.
Cel mai urmat obicei de sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci este acela de a ține post negru, deoarece ziua este prăznuită în amintirea patimilor lui Hristos pe Golgota. Preoții recomandă postul pentru a ne aduce aminte de durerea și Moartea Domnului. Crucea a devenit un simbol al victoriei asupra morții și păcatului. În Ziua Înălțării Sfintei Cruci se citește în biserică Sfânta Liturghie Evanghelia din Vinerea Mare, în care este prezentată toată durerea de pe Golgota. Însă, persoanele care nu pot ține post aspru, sunt îndemnate să se roage și să se abțină de la anumite mâncăruri de dulce. O superstiție din popor cu privire la sărbătoare, spune că nu sunt bune pentru consum în această zi fructe precum pepeni, struguri sau prune, alimente care au în interior semnul Sfintei Cruci.
Pentru că sărbătoarea Sfintei Cruci marchează începutul toamnei, astăzi se spune că este ultima zi în care se mai pot aduna plante de leac. Tot astăzi, creștinii pot duce flori și busuioc la biserică pentru a fi sfințite și păstrate ulterior în casă, la icoane ori în locuri ferite de lumină. Se spune că florile sfințite protejează casă și pot fi folosite drept leacuri de vindecare. Busuiocul sfințit astăzi se pune și în vasele de apă ale păsărilor din ogradă, pentru a le feri de boli, dar și la streșinile caselor, pentru a proteja locuința de rele. Potrivit tradiției, de Ziua Crucii se închide pământul și pleacă insectele, reptilele rămase din timpul primăverii și verii. De acum, se culeg viile, iar ultima tufă de vie nu trebuie culeasă, ci lăsată ofrandă pentru păsările cerului. Tot de acum începe și bătutul și culesul nucilor. Ziua de 14 septembrie, prin sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, rămâne un moment important de reflecție spirituală și tradiție în viața creștinilor din România. Este o zi în care credința, recunoștința și speranța se împletesc, oferind o punte între trecut și prezent. Într-o lume în continuă schimbare, această sărbătoare ne amintește să ne păstrăm valorile esențiale și să găsim puterea de a merge mai departe, cu încredere și iubire în suflet.
Adriana VENE
Despre autor
