Înălțarea Domnului- tradiții și obiceiuri de Ispas

Înălțarea Domnului este o sărbătoare foarte importantă pentru creștini. Înălțarea Domnului nu este o sărbătoare cu data fixa si va fi prăznuită joi, 29 mai, la 40 de zile după Înviere.

Tot pe 29 mai este marcată și Ziua Eroilor, un moment de comemorare a tuturor celor care s-au jertfit pentru apărarea credinței, a libertății și a patriei. În toate bisericile și catedralele ortodoxe din țară , se fac slujbe speciale de pomenire a eroilor neamului românesc.

In calendarul popular ,Înălțarea Domnului corespunde cu sărbătoarea de Ispas. Conform mitologiei românești, Ispas este un personaj care, ar fi fost de fata la Înălțarea lui Iisus si la ridicarea sufletelor morților la cer. De Înălțare se sărbătoresc si Moșii de Ispas .In tradiția populara ,oamenii considera ca in acesta zi sufletele străbunilor pleacă spre cer ,de aceea multe dintre obiceiurile de Înălțare au legătură cu practici referitoare la cultul morților .

Pomenirea eroilor români la praznicul Înălțării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920 și consfințită ulterior, prin alte două hotărâri sinodale din anii 1999 și 2001, când această zi a fost proclamată Sărbătoare Națională Bisericească.

După momentul învierii din morți, Iisus s-a arătat discipolilor săi timp de 40 de zile, după care a fost înălțat la ceruri înaintea lor. În timpul Înălțării, Mântuitorul le-a promis discipolilor că va trimite Duhul Sfânt pentru a-i îndruma și a-i întări în misiunea de a propovădui credința.

Pentru credincioși, acest eveniment marchează momentul în care Iisus Hristos, după Înviere, a fost ridicat la cer, simbolizând finalizarea misiunii sale pe pământ și începutul domniei divine. Această acțiune este interpretată ca un act de mântuire, oferind speranța unei vieți eterne și a reîntregirii spirituale a credincioșilor.

Ridicarea la cer a lui Iisus reprezintă victoria asupra morții și a păcatului, oferind credinței creștine o bază în promisiunea mântuirii. Prin acest act divin, creștinii cred că Mântuitorul a devenit mijlocitorul între Dumnezeu și omenire. Sărbătoarea Înălțării este, de asemenea, asociată cu așteptarea revenirii lui Hristos, un moment de reînnoire și speranță pentru întregul popor creștin.

România, cu o bogată tradiție creștină, are numeroase obiceiuri și tradiții legate de sărbătorirea Înălțării Domnului. Aceste practici variază de la o regiune la alta, însă toate reflectă dorința de a păstra vie memoria miraculoasă a ridicării la cer a lui Ii sus Hristos. În multe biserici, ziua Înălțării este marcată prin slujbe speciale, unde preoții aduc omagiu momentului prin rugăciuni, cântece și lecturi din Scriptură. De asemenea, sărbătoarea este însoțită de obiceiuri specifice. De exemplu, credincioșii pregătesc cozonaci și ouă roșii pe care le împart .

Despre cei care mor în ziua Înălțării se spune că ajung direct în ceruri, deoarece cerurile sunt deschise între sărbătoarea Paștelui și cea a Înălțării. Tot în această zi se fac pomeni care se împart pentru sufletele celor adormiți, mai ales brânză, ceapă verde, pâine caldă și rachiu. La fel de important este să mergem la slujba de la biserică și să ne rugăm atât pentru cei trecuți la cele veșnice, cât și pentru cei vii. Bătrânii spun că, pentru a avea recoltă bogată, se seamănă până în ziua de Înălțare. Tot în această zi se sfințesc plantele de leac.

Potrivit învățăturii ortodoxe, Înălțarea Domnului marchează momentul în care Iisus Hristos S-a înălțat la cer, în timp ce îi binecuvânta pe ucenicii Săi, în apropiere de Betania. Deși este văzută ca o despărțire fizică, Biserica ne învață că Hristos nu a părăsit lumea, ci rămâne prezent prin Sfântul Duh. Astfel, Înălțarea nu simbolizează o retragere, ci o nouă etapă a prezenței divine în lume.

La fel cum de Paști credincioșii se salută cu „Hristos a Înviat!” și „Adevărat a Înviat!”, de Înălțarea Domnului salutul tradițional devine: „Hristos S-a Înălțat!” si „Adevărat S-a Înălțat!”

Adriana VENE