În zbor de cocori sau gânduri din scaunul cu rotile

Ce toamnă întinsă se așterne peste lume, cu cerul acoperit de cocorii care înnoată în plumbul norilor. Este un spectacol grandios, dar în același timp melancolic, căci primii stropi de ploaie sunt în inima mea, lacrimi de dor. Fiecare picătură care cade din cer pare să fie o reflexie a sentimentelor umane, o manifestare a dorului care ne copleșește.

Plouă într-una, iar toamna își joacă rolul într-o mie de scene, fiecare cu propria sa poveste. Frunze rătăcite dansează în aerul rece, căutând un refugiu, dar în niciuna dintre aceste scene tu nu îmi apari. Absența ta este resimțită în fiecare colț al acestei toamne, transformând frumusețea ei într-o tristețe profundă.

Strada e udă asemenea hainelor mele care se îmbibă de ploaie. Scaunul cu rotile alunecă pe această stradă umedă, spre singurătate. În absența ta, totul pare lipsit de sens, iar rămân, deci, să plâng iubirea.

Această toamnă întinsă este o reflectare a stării mele interioare. Cocorii care înnoată în plumbul norilor, stropii de ploaie care cad neîncetat, frunzele rătăcite și strada udă sunt toate simboluri ale unei iubiri pierdute, ale unei speranțe care se stinge. În mijlocul acestei toamne, rămân să plâng iubirea, să îmi exprim durerea și dorul prin lacrimile care curg neîncetat.

Mihail TĂNASE