În România, lăcomia culcă la pământ onoarea militară

Opt generali ai Armatei Române, între care secretarul de stat în MApN, Floarea Şerban, demisă de Ponta după izbucnirea scandalului imobiliar, sunt implicaţi într-o anchetă ajunsă într-o etapă avansată la DNA.
Scandalul „Case pentru generali” reprezintă o adevărată lecţie despre „cum să furi cu legea în mână şi cu minciuna la notar” iar ecoul stârnit în opinia publică este cu atât mai puternic cu cât numele implicate sunt printre cele mai sonore. Cap de listă este fostul ministru al Apărării, Corneliu Dobriţoiu, dar nici ceilalţi purtători de stele mari pe epoleţi nu sunt de colea. Unul dintre ei este Francisc Radici, fost şef al contraspionajului militar, iar printre generalii penali se numără şi Marcu Tudor, nimeni altul decât fratele europarlamentarului Cornel Vadim Tudor, şi Sergiu Medar, fost consilier al preşedintelui Traian Băsescu.
Cu sprijinul generalului Traian Pigui, care a dat aviz favorabil deşi ştia că solicitanţii nu au dreptul legal, cei 8 generali au cumpărat la preţ subvenţionat case din fondul locativ al MApN, deşi deţineau alte locuinţe. Unii dintre ei le-au vândut ulterior la preţul pieţii şi apoi şi-au construit ori şi-au cumpărat vile de lux.
Paguba pricinuită MApN se ridică la un milion de lei noi.
Dar nu asta e pierderea cea mai mare pe care prin gestul lor au adus-o Armatei Române, ci ştirbirea imaginii oştirii şi scăderea încrederii românilor în acest corp de elită, care sunt generalii.
S-a ajuns mult prea departe cu conspiraţia şi nesimţirea în România, dacă şi generalii armatei române au ajuns să se numere printre escrocii imobiliari. Este clar că atunci când o societate este bolnavă, toate componentele ei sunt atinse de maladie, dar până în anii trecuţi armata era considerată, alături de biserică, singurul bastion al onestităţii şi integrităţii morale. Dar iată că azi, şi armata, şi biserica, au scăzut în ochii românilor tocmai pentru că cei care le reprezintă au intrat în hora corupţiei iar oamenii sunt prea săraci şi prea supăraţi ca să le mai treacă cu vederea toate păcatele. Mai ales că şi într-un caz, şi în altul, cele două corpuri aveau drept atu onoarea militară şi, respectiv, morala creştină. În perioada interbelică, orice ofiţer, indiferent de grad, dacă era implicat într-un scandal public de ordin financiar sau moral, îşi trăgea un glonţ în tâmplă ca să-şi salveze onoarea militară.
Azi, generalii români sunt implicaţi în scandaluri şi escrocherii şi ajung chiar la puşcărie fără să se gândească vreo clipă că-şi pătează nu numai propria onoare, ci şi pe cea a colegilor, subordonaţilor sau superiorilor lor. Şi nici unul nu-şi trage un glonţ în cap! Îşi caută avocaţi buni ca să-i scape de puşcărie, ca să se poată bucura liniştiţi de agoniseala obţinută de multe ori pe căi ilegale.
De ce s-a ajuns aici? Pentru că nici în armată meritocraţia nu este pusă la mare preţ. După revoluţie, avansările la gradul de general s-au făcut pe bandă rulantă, locatarii vremelnici la Palatul Cotroceni întrecându-se în avansări. Numai la 1 decembrie 2012, preşedintele Băsescu a avansat 21 de generali, aşa că nu trebuie să ne mai mirăm că avem o inflaţie de înalţi ofiţeri.
Iar pentru ca cititorii noştri să înţeleagă mai bine cum stă treaba, le vom aminti că în războiul din Irak, cei 200.000 de soldaţi americani au fost conduşi de patru generali. Azi, Armata Română, care numără circa 90.000 de oameni, are peste 100 de generali activi, la care se adaugă alte vreo trei sute în rezervă. Şi cu asta credem că am spus totul.

C.O.