În nemișcare, te iubesc
Timpul trece, ceasul bate ritmic, dar eu nu mă mișc. Doar gândirea mea aleargă, doar sufletul meu te caută în fiecare colț al amintirii.
Toamna a acoperit pământul cu frunze moarte, iar briza rece îmi bate la fereastră, infamă, aducând cu ea ecoul trecutului.
Picăturile de ploaie cad una câte una, peste frunzele desprinse de ramuri. Cuvintele pe care nu ți le-am spus se pierd în aer, se amestecă cu vântul, cu dorul, cu durerea… Sunt torturat de absența ta, de neputința mea, de iubirea care nu se stinge…
Rămân aici, în nemișcare, dar te iubesc… Cu fiecare bătaie a inimii, cu fiecare suspin, cu fiecare clipă în care îmi doresc să te am lângă mine. Și te rog să nu uiți că sufletul meu îți va aparține mereu…
Ieri erai aici,
ieri îmi zâmbeai,
ieri îmi promiteai
că nimic
Dar azi e gol,
azi e lipsit de tine,
azi e doar un ecou
al trecutului
pe care nu-l pot schimba…
Mihail TĂNASE
Despre autor
