În lipsa sprijinului guvernamental, munca fermierilor români umple conturile samsarilor de cereale
Singurii investitori care câştigă foarte bine din agricultura românească sunt traderii (comercianţii) de cereale, spun agricultorii. Comercianţi care, în limpedele grai românesc, sunt cunoscuţi şi sub denumirea de samsari. Ei manipulează preţul când producţia agricolă este foarte bună, dar şi atunci când este extrem de slabă, ieşind întotdeauna pe profit, în detrimentul fermierilor români. Fermierii locali sunt obligaţi să-şi vândă producţia chiar din câmp, pentru că nu dispun de silozuri autorizate în care să stocheze recolta în aşteptarea unor oferte de preţ mai bune. Aşa că traderii au o mare marjă de manevră în manipularea preţurilor. Vinovat de această situaţie este, potrivit agricultorilor, Ministerul Agriculturii, care nu a alocă fonduri pentru a-i sprijini pe fermieri să construiască silozuri. Ei arată cu degetul ministerul şi pentru distrugerea zootehniei şi, implicit, a lanţurilor de distribuţie, agricultorii fiind privaţi, astfel, de un debuşeu important pentru recoltele lor.
”Ei (traderii – n.r.) fac legea pe piaţă. Cine dă banul, ăla dictează. Mai ales în câmp, când vin să cumpere producţia pe preţuri de nimic. Pot să scadă preţul cât vor, pentru că ştiu că mulţi fermieri români n-au unde să depoziteze grâul, orzul, floarea soarelui ori porumbul.. Nu-ţi convine, dar ce poţi să faci?” (…). ”Marele avantaj al traderilor sunt imensele capacităţi de stocare de care dispun. Ei adună grâu de prin ţară la 7.500-8.000 de lei vechi kilogramul, apoi îl vând cu vapoarele la 11.000 de lei vechi kilogramul. Acestea sunt marile afaceri din agricultură”, spune cu năduf unul dintre reprezentanţii fermierilor.
Programul “Primul siloz”, doar o promisiune electorală
Fermierii susţin că Ministerul Agriculturii nu şi-a propus niciodată cu adevărat să sprijine construcţia de silozuri şi că ”primul siloz” nu a fost decât o temă electorală, care a sucombat imediat după alegeri. ”De primul siloz s-a ales praful. Nimeni n-a vrut niciodată cu adevărat să susţină construcţia de silozuri. Este doar praf în ochi. Am cerut Ministerului Agriculturii să facem depozite pe asociaţii, să le umplem cu cereale, pentru că din 2005 nu mai putem vinde decât din depozite autorizate. Nu ne-a băgat nimeni în seamă pentru că sunt interese mari în joc. Ale traderilor, dar nu numai”, spune Daniel Ciobanu, preşedintele unei Asociaţii a Producătorilor Agricoli.
Agricultorii susţin că lipsa de interes a ministerului pentru sprijinirea construcţiei de silozuri este cu atât mai de neînţeles, cu cât investiţiile nu sunt chiar atât de mari. Programul Primul siloz” n-a funcţionat niciodată. O celulă de 500 de tone costă cam 5.000 de euro. Nu sunt bani mulţi, dar din 2008 guvernul nu a alocat bani pentru construcţia de silozuri.
În acelaşi timp, a fost neglijată şi zootehnia românească, fermele de animale şi de creştere a păsărilor fiind unităţile care consumau o bună parte din producţia de porumb, grâu şi orz dar şi produsele derivate de la culturile oleaginoase. O problemă de maximă importanţă, asupra căreia guvernanţii trebuie să se aplece de îndată, valorificarea în plan intern a producţiei de cereale fiind benefică pentru fermierii din sectorul vegetal şi din cel al creşterii animalelor, cu semnificative câştiguri şi la bugetul de stat.
George ZAVERA
Despre autor
