În atenţia organelor competente – Un om cu ambele picioare amputate este pus pe drumuri
Grija pentru om, pentru nevoile şi problemele sale de sănătate constituie unul din preceptele noii orânduiri sociale, în democraţie. Într-adevăr, suntem într-o situaţie dificilă atât economic, cât şi social. Dar pentru oamenii în vârstă, ajunşi într-o stare deloc de neglijat, se pune problema acordării unui sprijin de a mai putea supravieţui de azi pe mâine, printr-o asistenţă medico-sociala mai bună.
În comuna Liţa, există un cetăţean pe nume Popescu Marin, în vârstă de 79 de ani. Cu ceva timp în urmă i s-a amputat un picior, având ca diagnostic Arterita obletiranta. Împreuna cu soţia, şi ea în vârstă de 72 de ani, convieţuiesc de peste 50 de ani împărţind şi bucuriile dar şi necazurile. Acum acest cetăţean trece printr-o suferinţă extremă, atât fizică, dar şi sufletească, imobilizat la pat şi izolat de lume. Anul acesta i s-a amputat şi celălalt picior, devenind un infirm irecuperabil.
Întrucât soţia este în vârstă, în vederea aprobării unui asistent social remunerat, sprijinit atât de medicul de familie, medicul chirurg care l-a operat şi administraţia locală a fost întocmit un dosar în acest sens. Pe lângă toate piesele aflate la dosar, piese întocmite de oameni competenţi, care atestă starea lui de infirm irecuperabil, în dosar se mai află o cerere tip către directorul DGASPC al judeţului Teleorman, cerere care în subsol are un paragraf “Data planificării”, prin care acest infirm este planificat să se prezinte la COMISIE vineri, 18 aprilie, între orele 8,30-12,00, sub care se află o semnătură indescifrabilă.
Ca om de bună credinţă, cu o gândire sănătoasă, aplecată spre nevoile semenilor aflaţi în suferinţă, în cazuri extreme, stau şi mă întreb şi vă întreb: oare un om cu ambele picioare amputate şi documente la dosar care atestă această stare, mai are nevoie să fie “plimbat “ pe la Alexandria, prin faţa unei comisii gen Toma Necredinciosu’, spre a constata ce?, că acesta nu este în starea care o atestă documentele de la dosar? Îi vor mai creşte picioarele?
Pentru a ajunge în faţa acestei comisii îi trebuie maşină care trebuie plătită, doi însoţitori care să-l pună în maşină, din maşină să-l duca în faţa comisiei şi înapoi în maşină, apoi acasă.
Birocraţia, excesul de zel, felul de a lucra al celor “mari” de care depinde soarta celor “mici”, aflaţi în necaz, face ca destinul acestei naţii să fie pecetluit ca fiind o societate fără speranţă, aflată într-o mocirlă, în care cu cât te zbaţi mai mult cu atât te afunzi mai tare. Cine poate oase roade…
Doamnă, domnule Director al DGASPC Teleorman, nu credeţi că sunteţi pus acolo spre a veni în sprijinul celor năpăstuiţi de soartă, nu să le creaţi probleme? Dacă în documentele aflate la dosar nu aveţi încredere, de ce nu trimiteţi pe cineva să-l vadă? Datoria morală, la dumneavoastră, lasă de dorit.
Tudor Matresu
Despre autor
