Gunoiul menajer aruncat la întâmplare, o pată pe obrazul unor edili locali
Investiţiile foarte mari făcute în ultimii ani pentru dotarea primăriilor teleormănene cu containere, iar în multe cazuri şi cu utilajele necesare pentru strângerea şi selectarea gunoiului menajer în vederea transportării acestuia la Depozitului de reciclare de la Mavrodin, dat în folosinţă recent, ar fi trebuit să însemne deja paşi importanţi în ceea ce priveşte starea de salubritate a localităţilor. Numai că, şi la această dată, cu excepţia unor localităţi în fruntea cărora se află primari care îşi îndeplinesc în modul cel mai responsabil sarcinile cu care au fost investiţi de către comunităţile locale, în marea majoritate a localităţilor din mediul rural strângerea şi depozitarea gunoiului menajer nu se face conform regulilor europene de mediu. Gunoiul provenit din gospodăriile cetăţenilor sau din unităţile economice, atâtea câte mai sunt, este dus la vechile gropi de gunoi, depozite care, teoretic, au fost declarate închise acum trei-patru ani. Şi mai grav, la şase ani de la intrarea României în Uniunea Europeană, în selectul “club” al ţărilor civilizate, mari cantităţi de gunoi provenind din gospodăriile cetăţenilor sunt aruncate la întâmplare, îndeosebi la periferia comunelor şi satelor componente, constituindu-se ca o pată greu de şters de pe obrazul edililor locali. La capătul uliţelor, pe firul apelor, de-a lungul drumurilor comunale şi chiar judeţene sunt depozitate resturi menajere, gunoi de grajd, sticle şi folii de plastic etc. Iar o astfel de situaţie, din păcate, se regăseşte şi în zonele din vecinătatea celor cinci municipii şi oraşe teleormănene, deşi administraţiile acestora plătesc anual din bugetele proprii sume foarte mari de bani pentru serviciile locale de salubritate.
La Rădoeşti Deal, sat component al comunei Rădoeşti, pe firul apei care străbate localitatea gunoiul menajer aruncat de săteni este atotstăpânitor, temperaturile caniculare făcând ca acesta să intre în putrefacţie, cu un iz mirositor greu de suportat pentru localnicii din respectiva zonă. O imagine greu de acceptat de către oamenii civilizaţi o oferă apoi gunoaiele menajere aruncate de-a lungul rutei internaţionale de cale ferată Bucureşti – Roşiori Nord – Timişoara. Între localităţile Rădoieşti, Vârtoape, Olteni, şi nu numai, în preajma liniei ferate sunt aruncate mari cantităţi de gunoi menajer şi de grajd, de resturi vegetale, de pet-uri, ca semn al nivelului de “civilizaţie” la care au ajuns teleormănenii în primul deceniu al celui de-al treilea mileniu.
Nici mavrodinenii nu s-au lecuit de această meteahnă de a arunca gunoiul menajer la întâmplare, unii dintre ei preferând să ducă resturile menajere şi vegetale din propriile gospodării pe izlazul comunal, din apropierea râului Vedea, decât să le pună în containere, pentru a fi preluate de lucrătorii de la echipa de salubritate a localităţii. Adevărate focare de infecţie pentru oameni, dar şi pentru animalele scoase la păscut, şi asta în pofida faptului că Depozitul de selectare şi reciclare a gunoiului menajer, care trebuie să deservească toate localităţile din judeţ, se află chiar la Mavrodin. E o chestiune de rea obişnuinţă, de mentalitate care trebuie combătută de către autorităţile locale cu toată asprimea. Cu jeg la tot pasul şi cu obişnuinţa de a pune gunoiul sub preş, sub nicio formă nu ne putem considera a fi cetăţeni civilizaţi ai Europei.
George ZAVERA
Despre autor
