Fermierii români își regândesc culturile în 2026

Fermierii români își reorientează strategiile de cultură în sezonul agricol 2026/2027, soia devenind una dintre principalele opțiuni în contextul presiunilor asupra culturilor tradiționale. Potrivit estimărilor publicate de Comisia Europeană și USDA, suprafața cultivată cu soia în România ar putea ajunge la aproximativ 135.000 de hectare, în creștere cu peste 7% față de anul precedent.

În aceste condiții, producția este prognozată la circa 266.000 de tone, în urcare cu aproximativ 61% comparativ cu nivelul foarte scăzut din 2025/2026, când seceta și randamentele slabe au limitat recolta la 165.000 de tone.

Reorientarea către soia face parte dintr-o tendință mai amplă la nivel european. Fermierii reduc suprafețele cultivate cu cereale precum grâul sau cu culturi industriale, cum ar fi sfecla de zahăr, în favoarea plantelor proteice.

Această schimbare este determinată de mai mulți factori: volatilitatea prețurilor la cereale, presiunea importurilor ieftine din afara UE, creșterea costurilor de producție, necesitatea diversificării rotației culturilor.

În consecință, producția totală de soia a Uniunii Europene este estimată să crească cu peste 5% în 2026/2027, pe fondul extinderii suprafețelor și al unei reveniri a randamentelor.

Soia se impune tot mai mult ca o cultură „de echilibru” pentru fermieri, atât din punct de vedere economic, cât și agronomic. Soia are capacitatea de a fixa azotul atmosferic, ceea ce reduce semnificativ necesarul de îngrășăminte chimice. Într-un context în care fertilizanții s-au scumpit puternic, acest avantaj devine esențial pentru profitabilitate. Chiar dacă nu atinge întotdeauna cele mai mari prețuri din piață, soia oferă marje mai predictibile, fiind mai puțin expusă la fluctuațiile extreme întâlnite la cereale.

Piața europeană este puternic orientată către soia nemodificată genetic, utilizată atât în nutriția animalelor, cât și în industria alimentară. România are un avantaj competitiv aici, putând livra producție conformă cu standardele UE. Soia este inclusă în schemele de sprijin pentru culturi fixatoare de azot, ceea ce aduce fermierilor plăți suplimentare și reduce riscul financiar.

Deciziile fermierilor sunt influențate tot mai mult de politicile europene de mediu și de comerț. Introducerea CBAM în ianuarie 2026 a dus la creșterea costurilor pentru îngrășăminte, afectând în special culturile intensive în inputuri, precum grâul. În acest context, culturile cu inputuri reduse, precum soia, devin o alternativă atractivă.

Revenirea soiei în planurile fermierilor români reflectă o adaptare la noile realități economice și climatice. Într-un sector agricol marcat de incertitudine, cultura de soia oferă un echilibru între costuri, risc și profitabilitate. Dacă estimările se confirmă, 2026/2027 ar putea marca un punct de relansare pentru producția de soia din România, consolidând poziția țării pe piața europeană a proteinelor vegetale.

Adriana VENE