Fata Morgana
Astăzi am văzut-o din nou… Nu știu dacă m-a observat când am trecut pe lângă ea… În stație se cerea o comandă și a răspuns promt… A plecat brusc cu gândurile mele… Cred umil în dragoste și de când am cunoscut-o ascult muzica pe care o ascultă și ea… Iubesc albastrul pe care îl respiră și ea… Viața ei este o cascadă fierbinte ce-mi înlănțuie fără să știe trupul obosit… Este asemenea ploii de vară ce sărută pământul pârjolit de arșița verilor toride… În aburul nopților pustii îl rog pe Dumnezeu să mi-o sădească câteva clipe în vis…
Există o fată
care poartă pe umăr toamna
cu toate stelele cerului,
nu i-am aflat sufletul,
m-am temut că voi lăcrima iubire.
S-a întâmplat apoi
să învăț limba aceea
care mi-a închinat speranța.
O văd în vis plecând mereu,
cred că sunt puțin gelos,
așteptând să cadă peste mine
ploaia ca o tragedie…
Mihail TĂNASE
Despre autor
