Efemeră sau gânduri din scaunul cu rotile

În lumina palidă a amintirilor, cuvintele se împletesc într-un dans subtil, ca firele de lumină ce se strecoară printre crengile copacilor. Aș vrea să-ți spun că nu sunt ca tine, că nu am fost niciodată. Dar adevărul e mai complex, mai nuanțat, ca o melodie pe care o fredonezi în tăcere, fără să știi de ce.

Te-am iubit sincer, cu o intensitate care m-a surprins chiar pe mine. În fiecare privire, în fiecare atingere, am simțit că universul se învârte în jurul nostru. Dar vezi tu, dragostea nu e întotdeauna o poveste cu final fericit. Uneori, sună a smiorcăială ieftină, ca o melodie uzată pe care o asculți într-un bar pustiu.

Nu pot să-ți ofer o declarație grandioasă, cu cuvinte care să răsune în eternitate. Totul se rezumă la nimic, la clipele efemere pe care le-am trăit împreună. N-a fost să fie, și asta nu înseamnă că nu te-am admirat mai mult decât realul stelelor. Ai fost constelația mea secretă, lumina care m-a călăuzit prin nopți întunecate.

Mihail TĂNASE