Dragobetele, o străveche sărbătoare a îndrăgostiţilor

În luna lui Făurar, la 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele, considerat a fi fiul Babei Dochia, un zeu al iubirii, numit şi “Cap de primăvară“, ziua în care păsările încep să-şi facă cuiburi, iar tinerii, băieţi şi fete, “ochi -dulci“.

Sărbătorii i se mai spune şi “Sântion de primăvară“ şi nu întâmplător creştin -ortodocsii prăznuiesc astăzi “Întâia şi a doua aflare a Capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul“.

Înainte de a vorbi despre Dragobete, se cuvine să spunem că Făurar, aşa cum este numită luna februarie în calendarul creştin-ortodox, îşi trage numele de la meşterii fauri care, în perioada aceasta, pregăteau uneltele agricole pentru un nou an agrar.

O dată cu această lună, ca şi astăzi, pe primul plan se aflau preocupările legate de muncile câmpului, de reparare a uneletelor, de pregătire a seminţelor şi tuturor celor necesare semănatului de primăvară.

Începutul lunii februarie aduce “Triful viilor“, un vechi obicei, când printr-un ritual de protecţie, viaţa de vie şi pomii fructuferi se stropesc cu agheasmă, spre a fi feriţi de dăunători.

Despre “Triful viilor“ numit şi “Năvalnicul“ se spune că ar fi fost un fecior chipeş şi puternic, căzut din cer, care încurcă cărările fetelor frumoase şi nevestelor tinere.

“Năvalnicul“, personificare a dragostei pătimaşe, se reîntrupează în Dragobete la 24 februarie, ca simbol al dragostei curate a tinerilor, asociată la romani cu ciripitul şi împerecherea păsărilor de pădure, al căror patron este.

Fiind denumit “Cap de primăvară”, Drgobetele este asociat cu zeul Cupidon, din mitologia romana, şi cu Eros, din cea greacă.

Sărbătoare specifică fetelor şi flăcăilor, dar şi femeilor şi bărbaţilor tineri, i se mai spune şi “Ioan Dragobete“, “Drăgostitele“ sau “Logodnicul păsărilor”.

De ziua aceasta băieţii încearcă să intre în graţiile fetelor pe care le admira, Dragobetele fiind o sărbătoare a celor îndrăgostiţi, de unde şi celebra zicală “Dragobetele săruta fetele“!

Se zice că de Dragobete, pentru cei însuraţi ,nu e bine să te cerţi cu soţia în casa, nici c-o altă femeie, că-ţi merge rău tot anul.

Dacă timpul este favorabil, acolo unde se mai păstrează încă obiceiul, fetele şi flăcăii adunaţi în cete merg la pădurea din apropierea, hăulind şi chiuind pentru a culege primele flori ale primăverii (ghiocei, viorele, brânduşe), pe care le aşază la icoane şi le folosesc la diverse farmece de dragoste.

Tradiţia spune că în ziua lui Dragobete se făceau logodne simbolice, iar fetele şi băieţii se făceau fraţi de cruce.

Leon Armeanca

Despre autor