Dragii mei cititori,

La începutul acestui an 2026, simt nevoia să vă scriu ca și cum aș aprinde o lampă într-o casă veche, unde fiecare dintre voi a lăsat, de-a lungul timpului, o urmă de pas, o respirație, o întrebare. Între noi s-a țesut, fără grabă, o punte de cuvinte și sensuri, iar această punte mă poartă mai departe, cu o recunoștință pe care nu o pot rosti decât prin scris.

Anul care se deschide acum în fața noastră seamănă cu o pagină albă, dar nu una goală. În fibra ei se simt rădăcini de dor și lumină, urme ale drumului parcurs, ale întâlnirilor care ne-au modelat, ale poveștilor care ne-au ținut treji în nopți lungi sau ne-au așezat liniștea în palme. Fiecare carte, fiecare text, fiecare legendă pe care am îndrăznit să o scriu a prins viață doar pentru că voi ați fost acolo — citind, întrebând, visând împreună cu mine.

Vă mulțumesc pentru felul în care ați primit cuvintele mele: ca pe niște semințe care, odată ajunse în pământul potrivit, știu singure încotro să crească. Vă mulțumesc pentru răbdare, pentru curiozitate, pentru acea tăcere bună în care literatura poate respira.

În 2026, îmi doresc să rămânem împreună în acest spațiu al sensului și al imaginației. Să continuăm să căutăm lumina din spatele lucrurilor, să redescoperim mituri, să reinventăm tradiții, să dăm glas celor care nu au avut glas. Să păstrăm vie bucuria lecturii ca pe o formă de rezistență și de renaștere.

Vă invit să pășiți cu mine în acest nou an ca într-o poveste care abia începe. Să nu ne temem de paginile încă nescrise. Să le întâmpinăm cu încredere, cu emoție, cu acea noblețe tăcută a celor care știu că fiecare început poartă în el o promisiune.

Vă port în gând și în inimă, cu recunoștință și speranță.

La mulți ani, dragi cititori! Să aveți un 2026 cu lumină, cu rădăcini puternice și cu aripi pentru tot ce vă cheamă!

Mihail TĂNASE