Dosarul referendumului a început cu ascultarea lui Valentin Boboc

Celebru, de acum, „Dosar al referendumului” a fost demarat cu peste două luni înainte de desfăşurarea evenimentului, iar la baza lui a stat un mandat de ascultare, pe motiv de securitate naţională, cu nr. 003032 din 10 mai 2012. Toată lumea s-ar fi aşteptat ca acesta să fi fost emis pe numele unuia dintre şefii USL de la nivel naţional, între care şi Liviu Dragnea, cel căruia procurorii i-au dedicat cele aproape 500 de pagini ale rechizitoriului.
Cine are curiozitatea să citească încropeala lui Papici până la paginile 287-288 va descoperi cu surprindere că primul ascultat în dosar a fost un obscur militant al PSD, din Alexandria, Valentin Boboc, care ulterior avea să ajungă deputat.
Alegerea lui n-a fost întâmplătoare, ştiut fiind faptul că acesta era mâna dreaptă a primarului Victor Drăguşin, unul dintre apropiaţii lui Liviu Dragnea, iar în campaniile electorale se număra printre cei mai zeloşi militanţi. Aşa că ascultându-l pe Boboc, procurorii nu mai riscau să asculte un politician de rang înalt, ca Dragnea, deoarece viitorul deputat era permanent în legătură cu şefii săi, cărora le dădea raportul sau de la care primea ordine, atât în perioada premergătoare referendumului, cât şi în ziua desfăşurării acestuia. Dar lucrurile nu s-au oprit odată ce referendumul a fost încheiat, pentru că din acelaşi rechizitoriu reiese faptul că după anunţarea rezultatelor ascultările au fost extinse şi la alte persoane, obţinându-se autorizaţii de ascultare şi urmărire, inclusiv interceptări ambientale şi localizare prin GPS.
Cum e posibil să asculţi membrii unui partid pe siguranţă naţională, în condiţiile în care în toate ţările care se pretind democratice partidele sunt constituite tocmai pentru a câştiga bătălii politice, mai ales pe cele electorale? E o întrebare de bun simţ, care într-o democraţie veritabilă ar produce seisme şi ar însemna moartea politică, dacă nu şi mai rău, a celor care au ordonat şi organizat acest demers de tip securisto-kaghebist. Cazul Watergatte, care a dus la dispariţia definitivă a preşedintelui SUA, Richard Nixon, de pe scena politică e de manual, dar se pare că Papicii noştri n-au timp de lectură, pentru că abia fac faţă stenogramelor, pe care le „coafează” ca să dea „cum trebuie”. Sau, mai degrabă, „cum li se cere”.

C.O.